De ce?

De ce aflăm (destul de rar, este adevărat), despre persoane care realizează, aproape cu simplitate, am putea spune, lucruri pe care ceilalţi dintre noi, nici măcar nu ni le putem imagina?

Desi comun, îi numim „handicapaţi”, foarte des li se spune acestor persoane că de fapt, sunt „speciale”. Şi asa sunt. Şi ştiţi de ce, cum anume reuşesc să ajungă la performanţe excepţionale? In filmul „Thrive” este definită ca fiind cea mai înrădăcinată, indestructibilă şi eficientă închisoare frica de opinia, părerea celorlalţi. Ataşamentul, ataşamentele noastre morale, sociale, ne fac să fim adevăraţii handicapaţi. Nu avem forţa, nu avem curajul, de a fi noi, aşa cum ne dorim şi putem sa fim noi, noi şi atât, din teama de a nu fi criticaţi, respinşi, anihilaţi. Pentru aşa-zisele persoane „speciale”, viaţa este absolut tot ceea ce ei au. Este absolut tot ceea cei ei mai pot pierde. De ce oare, ar trebui, ca majoritatea dintre noi să ajungem în situaţia lor, pentru a ne putea bucura la fel de mult de Viaţă?