Sfarsitul ignorantei este intotdeauna, ADEVARUL. Cunoasterea este vehicolul prin care adevarul este expus luminii, aceasta lumina devenind parghia care sa produca SCHIMBAREA.
„Universul s-a chinuit vreme de 14 miliarde de ani numai pentru a crea o specie care va sfârși ca inamic al vieții însăși și al propriului cămin? Nu cred asta! Numele meu este Foster Gamble și am petrecut aproape întreaga viață încercând să aflu ce se întâmplă, cine anume este responsabil pentru această uluitoare agonie și lipsurile de pe această planetă.”
—Thrive
Thrive (Prosperă) este un film documentar neconvențional care sustine că prezintă ceea ce se întâmplă cu adevărat în lumea noastră începând cu finanțele și terminând cu oculta mondială care stăpânește lumea.
Este împărțit în trei părți: The code (Codul), The problem (Problema) și Solutions (Soluții).
Sunt prezentate interviuri cu: Duane Elgin, Nassim Haramein, Steven M. Greer, Jack Kasher, Daniel Sheehan, Adam Trombly, Brian O’Leary, Vandana Shiva, John Gatto, John Robbins, Deepak Chopra, David Icke, Catherine Austin Fitts, G. Edward Griffin, Bill Still, John Perkins, Paul Hawken, Aqeela Sherrills, Evon Peter, Angel Kyodo Williams, Elisabet Sahtouris, Amy Goodman și Barbara Marx Hubbard.
Thrive HD ( Prospera ) Film Interzis - subtitrat in romana
Jose Mujica – José Alberto Mujica Cordano (pronunție în spaniolă, conform IPA, xoˈse alˈβeɾto muˈxika koɾˈðano), cunoscut sub numele de El Pepe, este născut la 20 mai 1935. A fost ales Preşedintele Uruguayului, în urma alegerilor prezidenţiale din 2009 și a preluat oficiul prezidențial la 1 martie 2010. Este vegetarian si ateu.
Considerat „cel mai sărac şef de stat din lume” de către revista „The Economist”, a uimit în nenumărate rânduri prin francheţea sa la nivel de discurs, precum şi prin politicile sale sociale.
Cu o prezenţă extrem de modestă, Mujica a fost fotografiat odată cum stătea la coadă, la fel ca orice alt cetăţean, pentru a intra într-un cabinet medical.
Fost luptător de guerilla, actualul lider al Uruguayului în vârstă de 79 de ani mai este cunoscut şi pentru faptul că îşi doneaza în prezent aproximativ 90 la sută din salariu către organizaţiile de caritate. Vă prezentăm în continuare câteva dintre cele mai puternice citate ale preşedintelui Jose Mujica:
1. Despre revoluţii
„Am văzut câteva primăveri transformate în ierni teribile. Noi, fiinţele umane, suntem gregare. Nu putem trăi singuri. Viaţa noastră nu este posibilă decât dacă depinde de societate. Una este să răstorni un guvern şi cu totul altceva să încerci să construieşti o societate mai bună, una care are nevoie de organizare, disciplină şi muncă pe termen lung.”
2. Despre legalizarea marijuanei
„Aşa s-a întâmplat îndodeauna atunci când cineva a dorit să facă schimbări. În 1913, când am stablit divorţul un drept pentru femeile din Uruguay, toată lumea spunea că familiile vor dispărea. Nu s-a întâmplat asta. Întodeauna a existat şi va exista o opinie tradiţională şi conservatoare care nu va accepta prea uşor schimbările”.
3. Despre materialism
„În lumea de astăzi, oamenii par că s-au născut doar pentru a consuma. Atunci când se opresc din asta au un sentimnet de frustrare şi devin auto-marginalizaţi”.
4. Despre sărăcia la nivel mondial
În prezent am putea recicla aproape tot. Dacă am fi cu adevărat prudenţi, 7 miliarde de oameni din lume ar putea avea tot ce au nevoie. Politica la nivel mondial ar trebui să fie într-o asemenea manieră. Din păcate, noi gândim în termeni de indivizi şi ţări, ci nu ca specie.
5. Despre avort şi căsătoria între persoane de acelaşi sex
„Am aplicat un principiu foarte simplu. Să recunoaştem faptele. Avortul este vechi de când lumea. Căsătoriile între persoanele de acelaşi sex sunt şi mai vechi. L-am avut pe Iulius Cezar, pe Alexandru cel Mare… Este o realitate obiectivă. Pentru noi, a nu legaliza înseamnă să ne torturăm oamenii inutil”.
6. Despre modestie
„De îndata ce politicienii ajung tot mai sus încep să se simtă regi. Pentru mine, o republică înseamnă că nimeni nu e mai presus decât celălalt. Urăsc locurile fastuoase, covoarele roşii, precum şi oamenii din spatele tău care îţi spun – Da, domnule.”
7. Despre redistribuirea bogăţiei
„Nu este niciun mister – cu cât avem mai puţină sărăcie, cu atât vom avea mai mult comerţ. Cea mai importantă investiţie pe care o putem face este în oameni.”
8. Despre bătrâneţe
„Oamenii nu sunt bătrâni din cauza vârstei lor, ci din cauza modului în care gândesc.”
9. Despre droguri
„Mai rău decat drogurile este traficul de stupefiante. Drogurile sunt o boală. Niciun stupefiant nu este bun, nici măcar ţigările. Nicio adicţie nu este bună, nici măcar alcoolul. Singura adicţie permisă este dragostea.”
10. Despre secretul de a fi fericit
„Este important să traieşti în conformitate cu modul în care gândeşti. Fii tu însuţi şi nu încerca să impui opiniile tale celorlalţi. Eu nu mă aştept ca alţii să trăiasca la fel ca mine. Vreau să respect libertatea celorlalţi, dar în aceeaşi măsura vreau să îmi apăr libertatea mea. Şi asta vine odată cu puterea şi curajul de a spune ceea ce gândeşti, chiar dacă ceilalţi nu îţi împărtăşesc părerea.”
Profesorul emerit al Universităţii Standford, William A. Tiller, autor a peste 250 lucrări de fizică, a cercetat un nivel al realităţii fizice ce era nedectabil până acum cu instrumentele convenţionale de măsură. Acesta spune că există două feluri de substanţe:
1. Tipul convenional (tip 1) – nivelul electric / atomic / molecular: substanţele de acest nivel pot fi măsurate cu instrumente tradiţionale. Putem să le măsurăm deoarece sunt încărcate electric.
2. Tip 2, sau nivelul undelor de informaţie magnetică: Tiller explică într-o introducere cu privire la cercetarea sa: ”Acest nou nivel al substanţei, deoarece pare să funcţioneze într-un vid fizic (spaţiul gol dintre particulele electrice fundamentale care crează atomii noştri şi moleculele), este în prezent invizibil pentru noi şi pentru instrumentele noastre de măsurare tradiţionale”.
Conform lui Tiller, cel de-al doilea tip de substanţă are o energie mult mai mare şi este afectat de gândirea umană.
Energia undelor de informaţie magnetică
Tiller a prezentat conceptul undelor de informaţie magnetică într-un interviu acordat pentru documentarul ”What the bleep do we know?” (Cam ce bip ştim noi ? n.r.-). Acesta a comparat energia calculată din întregul Univers cunoscut, cu energia latentă din vidul unui singur atom de hidrogen.
Tiller emite ipoteza şocantă conform căreia energia latentă dintr-un singur atom este de un trilion de ori mai mare decât cea estimată, de tip 1, care ar exista în spaţiul Universului pe care-l cunoaştem.
”Doar acea mică parte de vid este mai grea decât toată masa tuturor planetelor şi stelelor”, spune acesta.
Această comparaţie presupune că universul este, în mare parte, unul plat, teorie cu care astronomii zilelor noastre cochetează deja. Tiller spune că aceste calcule nu sunt 100% precise, dar sunt suficient de precise încât să ne ofere o idee cu privire la cantitatea de energie a celui de-al doilea tip de substanţă din vid, despre care vorbeşte.
Cum se manifestă intenţia umană
Tiller spune că a fost capabil să detecteze această substanţă invizibilă până acum, dar numai când aceasta interacţionează cu substanţele de primul tip – electric, molecule, atomi – ce pot fi măsurate în mod convenţional.
Conştiinţa umană ar facilita, după Tiller, acest gen de interacţiune.
Intenţia proiectată din mintea unei persoane pare să mărească ceea ce el numeşte conductivitatea dintre substanţele de tip 1 şi cele de tip 2.
”Conştiinţa ridică starea termodinamică mai înaltă a energiei (de la nivelul vidului), iar atunci noi putem accesa fizica vidului”, spune Tiller. ”Accesând noua fizică îi putem permite intenţiei să provoace efecte pe care nu ţi le-ai imagina”.
Conştiinţa poate, cumva, afecta sau interacţiona cu o putere mult mai mare decât orice au putut instrumentele convenţionale să măsoare până acum.
Pentru o înţelegere mai bună a cercetărilor efectuate de profesorul Tiller puteţi viziona materialele video în limba engleză ataşate acestui articol.
I am Fishead este un film documentar impresionant despre psihopații care ne conduc și medicamentele antidepresive care guvernează societatea; o imagine provocatoare a lumii în care trăim. Este un fapt bine-cunoscut că societatea noastră este structurată ca o piramidă. Cei foarte puțini de la vârf creează condiții pentru majoritatea de la bază. Cine sunt acești oameni? Îi putem învinui pentru problemele cu care se confruntă societatea noastră de astăzi?
Ghidați după zicala “peștele de la cap se împute”, realizatorii acestui film documentar și-au propus să identifice sursa miresmei dubioase care ne învăluie societatea. Ceea ce au descoperit este că oamenii din vârful piramidei sunt mai susceptibili de a fi psihopați decât restul dintre noi.
Cine – sau ce – este un psihopat? Spre deosebire de stereotipul de la Hollywood, aceștia nu sunt întotdeauna monștrii însetați de sânge din filmele de groază. De fapt, doamna aceea draguță care a stat de vorbă cu tine pe metrou în această dimineață ar putea fi una. La fel ar putea fi profesorul tău din clasele primare, șeful sau chiar prietenul tău.
Definiția medicală este simplă: un psihopat este o persoană care nu are empatie și conștiință, calitatea care ne ghidează atunci când alegem între bine și rău, moral sau imoral. Cei mai mulți dintre noi suntem condiționați să facem lucruri bune. Chiar dacă psihopații reprezintă doar 1% din populație, impactul lor asupra societății este extraordinar.
Sigmund Freud – Interpretarea viselor, un film documentar despre omul care a crezut că poate exorciza demoni prin studiul viselor;
Secolul sinelui – Freud, PR-ul și controlul minții, un film documentar despre modul în care Sigmund Freud și Edward Bernays au pus bazele științei moderne a manipulării minții.
De-a lungul evoluției umane, multiple versiuni de humanoizi au coexistat. Oare suntem în fața unui salt evolutiv iminent? La TedxSummit, Juan Enriquez trece ca gândul prin timp și spațiu pentru a ne aduce în momentul prezent – și demonstrează cum tehnologia dezvăluie dovezi care sugerează că o evoluție accelerată are loc chiar acum, în prezent!
E un mare elefant în sală numit economia. Aşa că să vorbim despre asta. Vroiam să vă prezint o imagine curentă a economiei. Asta-i ce am în spate.
(Hohote de râs)
Dar desigur, ce trebuie să reţinem e asta. Şi la ce trebuie să ne gândim este când dansaţi în flăcări, ce urmează? Aşa că ce voi încerca să realizez următoarele 17 minute şi jumătate e că voi încerca să vorbesc despre flăcări – unde ne aflăm cu economia – şi apoi voi încerca să iau trei tendinţe care-au avut loc la TED în ultimii 25 ani şi care vor reapare la această conferinţă şi eu voi încerca să le pun împreună. Voi mai încerca să vă dau o idee despre cum va arăta relansarea finală. Cele trei tendinţe sunt capacitatea de a proiecta celule, capacitatea de a proiecta ţesuturi şi roboţii. Şi oarecum toate acestea vor avea un sens.
Oricum, să începem cu economia. Avem câteva probleme foarte mari care le regăsim în economie. Prima este efectul de levier financiar. Şi problema cu levierul financiar e că face sistemul financiar al SUA să arate aşa.
(Hohote de râs)
Aşa că o bancă comercială normală are un levier financiar de 9 până la 10. Asta înseamnă că fiecare dolar depus crează împrumuturi de 9-10 ori mai mari. O bancă de investiţii normală nu e o bancă de depozite, e o bancă de investiţii; şi ea are un levier financiar de 15 – 20 de ori. În realitate Bank of America avea un levier de 32 ori. Şi binevoitorul Citibank – levier de 47. Hopa! Asta înseamnă că fiecare credit rău crează greutăţi de 47 ori. Şi asta-i, desigur, motivul de ce noi toţi facem aşa donaţii generoase şi frumoase acestor persoane drăguţe. Şi dacă vă gândiţi la asta Trebuie să vă imaginaţi: şi ce au mai pregătit băncile pentru noi acum? (Hohote de râs) Nu-i deloc frumos.
Guvernul, între timp, s-a tot purtat ca Moş Crăciun. Noi toţi îl iubim pe Moş Crăciun, corect? Dar problema cu Moş Crăciun e că dacă e să privim cheltuielile obligatorii făcute de aceşti domni, şi promisiunile lor, de fapt în 1967, 38% erau cheltuieli obligatorii pentru ceea ce numim „minim de drepturi la salarizare”. Şi până în 2007 a ajuns la 68%. Şi nu trebuia să atingem 100% decât prin 2030. Doar că am fost atât de ocupaţi să oferim un trilion aici, un trilion dincolo, că am apropiat data socotelii mai încoace spre aproximativ 2017. Şi am crezut că putem lăsa aceste datorii pe seama copiilor noştri, dar ştiţi ce? Va trebui să începem să le plătim chiar noi. Şi problema cu acestea e că dacă facturile încep a trebui plătite, se dovedeşte că Moşul nu mai e așa drăguţ când e vară. Aşa-i?
(Hohote de râs)
Iată nişte sfaturi de la unul din cei mai mari investitori în SUA. Acest tip conduce China Investment Corporation. E principalul cumpărător a obligaţiilor de trezorerie a SUA. Şi a dat un interviu în decembrie. Iată primul lui sfat. Şi iată al doilea sfat. Şi, apropo, prim ministrul chinez a reiterat asta la Davos duminica trecută. Aceste chestii devin destul de serioase că dacă nu începem a acorda atenţie deficitului vom sfârşi pierzând dolarul. Şi după asta – nimeni nu mai ştie.
Să vă arăt cum arată asta. Cred că pot cu siguranţă afirma că sunt unicul trilionar în această sală. Asta-i o bancnotă reală. Şi este de 10 trilioane dolari. Unica problemă cu această bancnotă e că nu prea valorează foarte mult. Erau opt dolari săptămâna trecută, patru dolari săptămâna asta, un dolar săptămâna viitoare. Şi asta-i ce se întâmplă cu valutele când nu le suporţi. Aşa că data viitoare când cineva aşa de drăguţ apare în uşa voastră, şi uneori această creatură e numită Chrysler, alteori Ford şi alteori… oricine doriţi – va trebui să spuneţi nu. Şi ar trebui să începeţi a expulza cuvîntul numit „privilegiu.” (minim de drepturi la salarizare) Şi motivul că trebuie să facem asta imediat e că am rămas fără numerar.
Dacă priviţi bugetul federal, cam aşa arată. Felia oranj e ce-i opţional. Restul toate sunt obligatorii. Nu e prea mare diferenţă dacă eliminăm podurile spre Alaska în marea schemă a lucrurilor. Aşa că trebuie să începem a gândi despre limitarea cheltuielilor în medicină deoarece e un monstru care va mânca întregul buget. Trebuie să începem a gândi să rugăm lumea să se pensioneze un pic mai târziu. Dacă aveţi 60 – 65 ani vă pensionaţi la timp. Doar că planul 401(k) v-a dispărut. (contribuţie la pensie) Dacă sunteţi de 50-60 ani vrem să lucraţi doi ani mai mult. Dacă sunteţi sub 50 ani vrem să lucraţi patru ani mai mult. Motivul pentru care asta este rezonabil e că, atunci când bunicilor voştri le-a fost oferită Securitatea Socială, ei o primeau la 65 şi era de aşteptat s-o primească până la 68. La 68 lumea e destul de tânără azi. Trebuie să reducem cheltuielile cu armata cu aproximativ 3 procente anual.
Trebuie să reducem alte cheltuieli obligatorii. Trebuie să renunţăm a mai împrumuta aşa de mult că altfel dobânzile vor mânca întreaga plăcintă. Şi va trebui să sfârşim prin a avea un guvern mai mic. Şi dacă nu începem să schimbăm tendinţele curente, vom pierde dolarul şi vom arăta ca Islanda. Ştiu ce gândiţi. Asta se va întâmpla când îngheaţă iadul. Dar să vă reamintesc că în decembrie – a nins în Vegas.
(Hohote de râs)
Iată ce se întâmplă când nu rezolvi aceste probleme. Japonia a avut o criză fiscală imobiliară la sfârşitul anilor 80. Şi 225 din cele mai mari companii azi valorează un sfert din cât valorau acum 18 ani. Dacă nu reparăm asta acum, cum vă va plăcea să vedeţi un index Dow la 3500 în 2026? Deoarece aceasta este consecinţa nesoluţionării acestor probleme. Şi dacă nu vreţi ca această persoană să fie nu doar CFO în Florida dar în întreaga SUA, apoi mai bine ne apucăm de aceste probleme. Asta-i pe termen scurt. Partea cu flăcările în care dansăm. E criza financiară.
Acum, chiar în spatele crizei financiare vine al doilea şi mai mare val despre care trebuie să vorbim. Acest val e mult mai mare, mult mai puternic, şi desigur e valul tehnologic. Şi ce este chiar important în acest domeniu e în timp ce reducem, de asemenea trebuie să şi creştem. Printre altele, deoarece companiile noi reprezintă 0.02% din GDP ca investiţie şi realizează 17.8% din producţie. Sunt grupuri ca cele din această sala care generează viitorul economiei SUA. Şi asta-i ce trebuie să continuăm să dezvoltăm. Nu mai trebuie să construim poduri spre nicăieri. Aşa că să implicăm un nuvelist romantic în conversaţie. Şi aici aceste trei tendinţe converg. Aici e unde capacitatea de crea microbi, capacitatea de crea ţesuturi vii, şi capacitatea de a crea roboţi încep să conducă spre o relansare. Şi lăsaţi-mă să recapitulez câte ceva ce-aţi văzut.
Craig Venter a prezentat anul trecut şi v-a demonstrat prima celulă complet programabilă care serveşte ca hardware în care inseraţi DNA şi ea se transformă într-o specie diferită. În paralel, băieţii de la MIT construiesc un registru standard de părţi biologice. Gândiţi-vă la asta ca un Radio Shack al biologiei. Mergeţi acolo şi vă luaţi proteine, RNA, DNA, orice aveţi nevoie. Şi începeţi să construiţi lucruri. În 2006 au adunat liceeni şi studenţi şi au început să construiască aceste creaturi ciudate. Doar că ele sunt vii şi nu plăci cu circuite electronice.
Ăsta-i unul din primele lucruri pe care le-au construit. Aşa că, celulele au acest ciclu. Întâi ele nu cresc. Apoi cresc exponenţial. Apoi încetează să mai crească. Studenţii majori doreau un mod de determinare în ce fază sunt. Aşa că au proiectat aceste celule aşa că atunci când sunt în faza de creştere exponenţială să miroase a perişor. Şi atunci când încetează să se mai reproducă să miroase a banane. Aşa că vă puteţi da seama foarte uşor dacă experimentul funcţionează sau nu, şi în ce fază se află.
Lucrurile au devenit mai complicate peste doi ani. 21 ţări au participat. Duzini de echipe. Au început competiţia. Echipa Universităţii Rice a început ingineria substanţei din vinul roşu, – care face vinul roşu folositor pentru sănătate – (resveratrol) în bere. Adică luaţi resveratrol şi-l adăugaţi la bere. Desigur, cineva din juriu trece pe alături şi exclamă: „Oho! Bere contra cancerului! Există totuşi Dumnezeu.”
(Hohote de râs)
Echipa din Taiwan era ceva mai ambiţioasă. Au încercat ingineria bacteriilor în aşa mod ca ele să funcţioneze ca rinichii umani. Acum patru ani v-am arătat această imagine. Şi oamenii au făcut: ”Oooh” și ”Aaah”, deoarece Cliff Tabin a reuşit să crească o aripă în plus la un pui. Şi asta era foarte mişto pe atunci. Dar acum trecând de la ingineria bacteriilor la ingineria ţesuturilor, să vă arăt ce s-a întâmplat în această perioadă.
Acum doi ani aţi văzut această creatură. Un animal aproape dispărut din Xochimilco, Mexic numit axolotl (Siredon mexicanum) care poate regenera membrele sale. Puteţi îngheţa jumate din inima sa. Recreşte. Puteţi îngheţa jumătate din creier. Recreşte. E de parcă ai părăsi Congresul. (Hohote de râs) Dar acum nu mai aveţi nevoie de animal pentru regenerare deoarece puteţi construi molari de şoarece clonaţi în vase Petri. Şi sigur, dacă puteţi construi molari de şoarece în vase Petri, puteţi creşte molari umani în vase Petri. Asta nu trebuie să vă surprindă, aşa-i? Adică, vă naşteţi fără dinţi. Apoi daţi toţi dinţii zânei dinţilor. Recreşteţi un alt set de dinţi. Dar apoi dacă pierdeţi un dinte din al doilea set nu mai creşte altul, afară de cazul că sunteţi avocat.
(Hohote de râs)
Şi desigur, majoritatea din noi, ştim a creşte dinţii şi de aceea putem lua celule stem de dinte adult, o plasăm pe o formă biodegradabilă şi creştem un dinte, şi apoi doar îl implantăm. Şi putem face asta cu alte organe. O spaniolă care murea de tuberculoză a primit o trahee de la donor, medicii au curăţit toate celulele de pe trahee, au împrăştiat cu un spray celule stem pe cartilagiul rămas. Şi-a re-generat propria trahee, şi peste 72 ore i-a fost implantată. Ea acum aleargă pe undeva cu copiii săi. Asta se petrece în laboratorul lui Tony Alta din Wake Forest unde el re-generează urechi pentru soldaţi răniţi, şi de asemenea re-generează vezici urinare. Aşa că acum nouă femei se plimbă prin Boston cu vezici urinare regenerate, ce-i mult mai plăcut decât plimbatul cu o grămadă de pungi de plastic pentru restul vieţii.
Începe să devină plictisitor, aşa-i? Adică, pricepeţi încotro merge această istorie. Dar, devine mai interesant. Anul trecut acest grup a reuşit să scoată toate celulele inimii, lăsând doar acest cartilagiu. Apoi au acoperit cu un spray celule stem pe acea inimă – de la un şoarece. Acele celule s-au auto-organizat şi inima a început să bată. Viaţa se întâmplă.
Acesta poate fi unul din ultimele articole. S-a făcut în Japonia şi SUA, a fost publicat în acelaşi timp, şi ei au resetat celule de piele în celule stem anul trecut. Asta înseamnă că puteţi lua material chiar de aici, şi-l transformaţi în aproape orice din organism. Şi asta devine ceva ordinar, lucrurile se mişcă foarte repede, şi se mişcă într-o mulţime de locuri.
A treia tendinţă – roboţii. Cei din noi de o anumită vârstă au crescut aşteptând că până acum am fi avut prin casă Robotul Rosie din „The Jetsons” . Şi tot ce-avem e Roomba. (robot aspirator) (Hohote de râs) De asemenea credeam că vom avea acest robot care ne-ar preveni de pericole. N-a fost să fie. Şi aceştia erau roboţi proiectaţi pentru o lume netedă, corect? Aşa că, Rosie se dă cu patinele iar celălalt se deplasează pe şenile plate. Dacă nu aveţi o lume netedă, asta nu-i prea bine, şi ăsta-i motivul pntru care roboţii proiectaţi azi sunt puţin diferiţi.
Iată-l pe „BigDog” (CâineMare) de la Boston Dynamics. Şi asta-i cât se poate de aproape de a realiza un test Turing fizic. Bine, să vă reamintesc, un test Turing e când aveţi un perete, vorbiţi cu cineva în spatele peretelui, şi când nu sunteţi sigur dacă el e om sau animal – asta-i când computerele au atins inteligenţa umană. Acesta nu-i un test Turing de inteligenţă, dar e cât se poate de apropiat de un test Turing fizic. Şi acest lucru se mişcă foarte rapid, şi apropo, el poate căra aproximativ 160 kg de încărcătură. Aceştia nu sunt singurii roboţi interesanţi. De asemenea avem muşte de dimensiunea muştei, realizate de Robert Wood la Harvard. Avem Stickyboţi realizaţi la Stanford. Şi când convergeţi toate aceste lucruri, când aduceţi celulele, ingineria ţesuturilor biologice şi mecanica împreună, începeţi a avea unele întrebări foarte bizare.
La ultima Olimpiadă, acest domn, care are câteva recorduri mondiale la Para-Olimpiada Specială, a încercat să alerge la Olimpiada normală. Unica problemă cu Oscar Pistorius e că s-a născut fără oase în partea de jos a picioarelor. A ajuns la aproape o secundă de a se califica. A dat în judecată să i se permită să alerge, şi a câştigat procesul, doar că nu s-a calificat ca timp. La următoarea Olimpiadă, puteţi paria că Oscar sau succesorul lui, se va califica ca timp. Şi peste două sau trei Olimpiade vor fi de neînvins.
Şi când observaţi aceste tendinţe împreună şi vă gândiţi ce-ar însemna să ai persoane fără auz şi care încep să audă – Vă amintiţi revoluţia amplificatoarelor de auz, corect? Adică, bunicii voştri aveau aceste conuri enorme, şi apoi părinţii voştri aveau aceste cutii stranii care ţipau în momente nepotrivite în timpul cinei, şi acum avem aceste căşti mărunte pe care nu le vede nimeni. Acum avem implanturi cochleare care sunt plasate în capul oamenilor şi permit surzilor să audă. Şi, ei nu aud atât de bine ca voi sau eu. Dar în 10-15 generaţii de maşini ei vor auzi la fel de bine şi e vorba de generaţii de maşini, nu generaţii umane. Şi după doi-trei ani de când ei vor auzi la fel de bine ca voi sau eu, ei ar putea fi capabili să audă, poate cum cântă liliecii, sau cum discută balenele, sau cum vorbesc câinii, sau alte tipuri de registre sonore. Vor fi capabili să-şi focalizeze auzul, vor fi capabili să sporească sensibilitatea, să reducă sensibilitatea, să facă alte multe lucruri pe care noi nu le putem face.
Şi acelaşi lucru se întâmplă cu ochii. Acesta e un grup din Germania care a început ingineria ochilor pentru ca oamenii orbi să poată distinge lumina de întuneric. Foarte primitiv. Şi apoi vor fi capabili să distingă forme. Şi apoi vor vedea culori, şi mai apoi vor vedea într-o rezoluţie bună, şi într-o zi vor vedea la fel de bine ca voi sau eu. Şi câţiva ani după asta, vor fi capabili să vadă în ultraviolet, vor fi capabili să vadă infraroşu, vor putea să-şi focalizeze ochii, vor putea să micro-focalizeze. Vor face lucruri pe care voi sau eu nu le putem face. Toate aceste lucruri converg, şi este foarte important să înţelegem, în timp ce ne îngrijorăm de flăcările prezentului, să urmărim încotro o ia viitorul.
Şi desigur, viitorul e să privim înapoi 200 ani, deoarece săptămâna viitoare e a 200-a aniversare a naşterii lui Darwin. Şi aniversarea a 150 ani de la publicarea „Originea Speciilor.” Şi Darwin, desigur, a postulat că evoluţia e o stare naturală. E o stare naturală în orice e viu, incluzând hominizii. Au existat de fapt 22 specii de hominizi care au fost, au evoluat, au hoinărit prin diferite locuri, şi au dispărut. Este ceva obişnuit ca hominizii să evolueze. Şi ăsta-i motivul pentru care, când priviţi rămăşiţele fosilizate ale hominizilor, erectus, şi heildelbergenţii, şi floresienţii şi neandertalii, şi Homo sapiens, toţi se suprapun. Starea obişnuită a lucrurilor e să avem versiuni suprapuse de hominizi, nu doar una.
Şi gândindu-vă la implicaţiile acestui fapt, iată o scurtă istorie a universului. Universul a fost creat cu 13.7 miliarde de ani în urmă, şi apoi au apărut toate stelele, şi toate planetele, şi toate galaxiile, şi întreaga Cale Lactee. Şi apoi a apărut Pământul cu aproape 4.5 miliarde ani în urmă, şi apoi avem viaţa cu aproape patru miliarde de ani în urmă, şi apoi avem hominizii cu aproape 0.006 miliarde ani în urmă, şi apoi avem versiunea noastră de hominizi acum aproape 0.0015 ani, TA-DA! Poate motivul existenţei universului, şi a tuturor galaxiilor, şi a tuturor planetelor şi a întregii energii, şi a întregii energii întunecate, şi toate-celea restul este de a crea ce avem în această sală. Poate că nu. Aceasta ar fi o perspectivă puţin arogantă. (Hohote de râs) Aşa că, dacă acesta nu-i scopul universului, atunci ce urmează? (Hohote de râs)
Cred că ceea ce vom vedea e apariţia unei specii diferite de hominid. Cred că vom trece din Homo sapiens în Homo evolutis. Şi cred că nu se va întâmpla peste 1000 ani. Cred că majoritatea din noi vom prinde o privire la asta, şi nepoţii noştri chiar vor începe să trăiască asta. Şi un Homo evolutis converge aceste trei tendinţe într-un hominid care are control direct şi deliberat asupra evoluţiei speciei sale, speciei ei şi altor specii. Şi asta, desigur va fi relansarea finală.
„Mellen -Thomas Benedict povesteşte în cartea sa “Journey Through the Light and Back” următoarele:
În 1982 am murit de cancer în faza terminală. Boala mea era inoperabilă şi orice fel de chimioterapie pe care mi-ar fi prescris-o nu ar fi făcut altceva decât să mă transforme, din ce în ce mai mult, într-o legumă. Mi se dăduseră între şase şi opt luni de viaţă.
În anii ‘70 eram un consumator ahtiat de informaţii şi mă întristam din ce în ce mai mult din cauza crizei nucleare, a crizei ecologice şi aşa mai departe. Aşa că, în lipsa unei baze spirituale, am început să cred că natura făcuse o greşeală şi că noi eram, de fapt, asemenea unui organism canceros aflat pe planetă. Percepeam oamenii că fiind un soi de cancer şi cu asta m-am ales. Asta m-a ucis. Aveţi mare grijă cum vedeţi lumea. Acest lucru se răsfrânge asupra voastră, mai ales dacă viziunea voastră este negativă. Acest lucru m-a dus pe mine la moarte. Am încercat diverse metode alternative de vindecare, dar nimic nu mi-a folosit. Aşa că am stabilit că totul era, de fapt, între mine şi Dumnezeu. Nu mă mai confruntasem niciodată până acum cu Dumnezeu, de fapt nu avusesem niciodată de-a face cu El. Nu aveam niciun fel de preocupări spirituale la vremea respectivă, dar am început o călătorie pentru a afla despre spiritualitate şi despre modurile alternative de vindecare. M-am apucat să citesc tot ce se putea despre subiectul respectiv, pentru că nu voiam să am vreo surpriză dincolo. Aşa că am început să citesc despre diverse religii şi filosofii. Toate erau foarte interesante şi mi-au dat speranţa că exista ceva dincolo.
Îmi amintesc că m-am trezit într-o noapte, acasă, pe la 4:30 şi am ştiut că venise timpul. Asta era ziua în care aveam să mor. Aşa că mi-am chemat câţiva prieteni şi mi-am luat la revedere. Mi-am trezit îngrijitoarea şi i-am spus. Făcusem o înţelegere cu ea că îmi va lăsa cadavrul în pace şase ore, pentru că citisem că se întâmplă tot soiul de lucruri interesante atunci când mori. Am adormit la loc. Următorul lucru pe care mi-l amintesc este începutul unei experienţe tipice în apropierea morţii. Dintr-o dată, am fost perfect conştient că stăteam în picioare, dar corpul meu era aşezat în pat. În jurul meu era un fel de întuneric. Mă simţeam mai viu în afara corpului decât în viaţa obişnuită. Totul era atât de viu, încât puteam vedea fiecare cameră din casă. Puteam vedea şi acoperişul casei, împrejurimile ei şi chiar dedesubtul casei.
Era o Lumină care strălucea. M-am întors spre Lumină, care era foarte asemănătoare celei descrise de alţi oameni în experienţele lor din apropierea morţii. Era atât de minunată. Este tangibilă, o poţi simţi. Este ademenitoare; vrei să te duci spre ea, aşa cum te-ai arunca în braţele tatălui său mamei tale ideale. Pe măsură ce am început să mă mişc către Lumină, am ştiut intuitiv că, dacă merg către Lumina, voi muri. Aşa că mergeam spre Lumină şi spuneam: „Te rog să aştepţi un minut; stai doar o secundă. Vreau să mă gândesc la asta, aş vrea să-ţi vorbesc înainte să plec”. Spre surprinderea mea, în acel punct, întreaga experienţă s-a oprit. Vă puteţi controla experienţa de după moarte. Nu vă aflaţi într-un vârtej incontrolabil. Aşa că dorinţa mea a fost respectată şi am avut o discuţie cu Lumina. Lumina lua permanent diferite forme, Iisus, Buddha, Krishna, mandale, imagini şi semne arhetipale. Am întrebat-o: Ce se întâmplă aici? Te rog, Lumină, explică-mi. Chiar vreau să ştiu care este realitatea situaţiei. Nu pot pune exact în cuvinte, pentru că era un fel de comunicare telepatică.
Lumina mi-a răspuns. Informaţia care mi-a fost transferată era că, în timpul experienţei tale de după moarte, credinţele tale sunt cele care dau forma feedback-ului pe care îl primeşti în faţa Luminii. Dacă eşti budist sau catolic sau fundamentalist, primeşti feedback legat de ceea ce era credinţa ta. Ai ocazia să o priveşti şi să o examinezi, dar majoritatea oamenilor nu o fac. După cum mi-a revelat mie Lumina, mi-am dat seama că ceea ce vedeam cu adevărat era matricea Sinelui nostru Superior. Cu toţii avem un Sine Superior, sau o parte suprasufletească a fiinţei noastre. El mi s-a revelat în cea mai adevărată formă energetică a sa. Singurul fel în care o pot descrie cu adevărat este că Fiinţa Sinelui Superior este mai mult un canal. Nu arăta aşa, dar este o conexiune directă la Sursă, pe care o avem fiecare dintre noi. Suntem direct conectaţi la Sursă. Aşa că Lumina îmi arăta matricea Sinelui Superior. Eu nu eram angajat în nicio religie anume. Prin urmare, asupra acestei stări de fapt primeam feedback în timpul experienţei mele după moarte.
Continuând să cer Luminii să mă lămurească, să-mi explice, am înţeles ce este matricea Sinelui Superior. Avem o reţea în jurul planetei, la care sunt conectate toate Individualităţile Superioare. Este precum o companie grozavă, un nivel următor, subtil de energie care ne înconjoară, nivelul spiritului, ca să spunem aşa. Apoi, după câteva minute, am mai cerut lămuriri. Chiar doream să ştiu despre ce este vorba în Univers şi, de data asta, eram gata să plec. Am spus: Sunt gata, ia-mă! Atunci, Lumina s-a transformat în cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată: o mandala de suflete umane de pe această planetă. Adusesem aici viziunea mea negativă a ceea ce se întâmplă pe planetă. Aşa că am întrebat Lumina, rugând-o să mă lămurească şi am văzut, în această mandala magnifică, cât de frumoşi suntem cu toţii în esenţa noastră, în nucleul nostru. Suntem cele mai frumoase creaţii.
Sufletul uman, matricea umană pe care o formăm împreună este absolut fantastică, elegantă, exotică, orice. Nu pot spune destul despre felul în care mi s-a schimbat părerea despre Fiinţele umane în acel moment. Am spus: O, Doamne, nu ştiam cât suntem de frumoşi! La orice nivel, sus sau jos, în orice formă v-aţi afla, voi sunteţi cea mai frumoasă creaţie. Revelaţiile primite de la Lumina continuau fără oprire. Apoi am întrebat Lumina: Asta înseamnă că Omenirea va fi salvată? Atunci, asemenea unei explozii de trâmbiţe cu o ploaie de lumini spiralate, Marea Lumină a vorbit: Ţine minte asta şi nu uita niciodată; voi vă salvaţi, voi vă răscumpăraţi şi voi vă vindecaţi. Aţi făcut-o întotdeauna. O veţi face întotdeauna. Aţi fost creaţi cu puterea de a face asta, încă dinainte de începutul lumii.
În acea clipă am înţeles şi mai mult. Am înţeles că AM FOST DEJA SALVAŢI, şi ne-am salvat pe noi înşine, pentru că am fost proiectaţi să ne corectăm, asemenea întregului Univers al lui Dumnezeu. La asta se referă “a doua venire”. I-am mulţumit Luminii lui Dumnezeu, din toată inima. Cel mai bun lucru pe care am putut să-I spun au fost următoarele cuvinte simple de mulţumire: O, dragă Dumnezeule, dragă Universule, dragă Sine Superior, Îmi Iubesc Viaţa. Lumină părea să mă aspire şi mai profund. Era ca şi cum Lumina m-ar fi absorbit complet. Lumina Iubirii este ceva de nedescris. Am intrat într-un alt tărâm, mai profund decât cel precedent, şi am devenit conştient de ceva mai mult, mult mai mult. Era un şuvoi enorm de Lumină, vast şi plin, adânc în Inima Vieţii. Am întrebat ce era. Lumina mi-a răspuns: Acesta este fluviul vieții. Bea din această apă bogată, după dorinţa inimii. Aşa am făcut. Am luat înghiţituri, una după alta. Să bei Viaţa însăşi! Eram în extaz. Atunci Lumina a spus: Ai o dorinţă. Lumina ştia totul despre mine, trecutul, prezentul şi viitorul. Da! am şoptit.
Am cerut să văd restul Universului, dincolo de sistemul nostru solar, dincolo de toate iluziile omeneşti. Lumina mi-a spus atunci că pot să merg odată cu Şuvoiul. Am făcut-o şi am fost purtat prin Lumină, către capătul tunelului. Am simţit şi am auzit o serie de explozii sonice foarte blânde. Ce mai goană! Dintr-o dată, mi s-a părut că sunt lansat de pe planetă, pe acest şuvoi de Viaţă. Am văzut Pământul dispărând. Sistemul solar, în întreaga lui splendoare, a trecut uşor pe lângă mine şi a dispărut. Cu o viteză mai mare decât cea a luminii am zburat prin centrul Galaxiei, absorbind din ce în ce mai multă cunoaştere, pe măsură ce înaintam. Am aflat că această Galaxie şi întreg Universul sunt pline de diferite forme de VIAŢĂ. Am văzut multe lumi. Vestea bună este că nu suntem singuri în Univers! Pe măsură ce călătoream pe şuvoiul de conştienţă prin centrul Galaxiei, şuvoiul se desfăcea în extraordinare valuri fractalice de energie. Supraaglomerările Galaxiei, cu toată înţelepciunea lor străveche, zburau pe lângă mine. Primul gând a fost că mergeam undeva, chiar călătoream. Dar apoi mi-am dat seama că, pe măsură ce şuvoiul se mărea, propria mea conştienţă se extindea şi ea, pentru a cuprinde tot ce era în Univers! Toată creaţia trecea pe lângă mine. Era o minune de neimaginat! Eram cu adevărat un Copil Minune; un prunc în Lumea minunilor! În acel moment, m-am regăsit într-o tăcere profundă, dincolo de limitele liniştii. Puteam vedea sau percepe VECIA, dincolo de Infinit. Eram în Vid. Eram în pre-creaţie, înainte de Big Bang (Marea Explozie). Trecusem dincolo de începutul timpului/ Primul Logos/ Prima Vibraţie. Eram în Ochiul Creaţiei. Am simţit că atingeam Faţa lui Dumnezeu. Nu era un sentiment religios. Pur şi simplu, am fost una cu Viaţa şi Conştienţa Absolută. Când spun că am putut vedea sau percepe veşnicia, spun că am putut experimenta modul în care Creaţia, în întregimea ei, se autogenerează. Era fără început şi fără sfârşit. Acesta e un gând care îţi lărgeşte mintea, nu-i aşa?
Oamenii de ştiinţă percep Big Bang-ul asemenea unui eveniment unic, ce a dat naştere Universului. Am văzut, în timpul experienţei mele de viaţă după moarte, că Big Bang a fost doar unul dintr-un număr infinit de alte Big Bang-uri care creează Universuri, încontinuu şi simultan. Singurele imagini care se pot apropia oarecum de asta, în termeni umani, ar fi acelea create de supercomputerele ce folosesc ecuaţii de geometrie a fractalilor. Oamenii din antichitate ştiau toate astea. Ei spuneau că Dumnezeu crease periodic noi Universuri, expirând şi recrease alte Universuri, inspirând. Aceste epoci erau numite Yuga. Ştiinţa modernă a numit asta Big Bang. Mă aflam în conştienţa absolută, pură. Puteam vedea sau percepe toate marile explozii Big Bang sau Yuga, cum se creau şi se recreau. Am intrat instantaneu, simultan, în toate. Am văzut că absolut fiecare părticică a creaţiei are, la rândul său, puterea de a crea. Este foarte dificil de explicat. Încă nu am cuvinte să descriu lucrul ăsta.
Mi-au trebuit ani întregi, după ce m-am întors din experienţa mea în preajma morţii, să găsesc cuvinte care să descrie experienţa Vidului. Pot să vă spun acum aşa: Vidul este mai puţin decât nimic şi totuşi, mai mult decât orice există! Vidul este zero absolut, haosul ce dă naştere tuturor posibilităţilor. Este Conştienţa Absolută, cu mult mai mult decât Inteligenţa Universală. Vidul este golul sau nimicul dintre manifestările fizice. Este SPAŢIUL dintre atomi şi componentele lor. Ştiinţa modernă a început să studieze acest spaţiu. Ea îl numeşte punctul Zero. Ori de câte ori se încearcă să fie măsurat, instrumentele depăşesc scală, sau, cum s-ar spune, tind spre infinit. Până acum nu a fost găsită o modalitate de a măsura, cu precizie, infinitul. În corpul vostru şi în Univers există mai mult spaţiu zero decât orice altceva! Ceea ce misticii denumesc Vid, nu este un vid. Este atât de plin de energie, un alt fel de energie, care a creat tot ceea ce suntem. Totul, începând de la Big Bang, este vibraţie, de la primul Cuvânt care este prima vibraţie. Biblicul EU SUNT în realitate are un semn de întrebare după el. EU SUNT- Ce sunt eu? Astfel, creaţia este Dumnezeu care explorează Sinele lui Dumnezeu, în orice fel imaginabil, într-o explorare continuă prin fiecare dintre noi. Am început să văd, în timpul experienţei mele în preajma morţii, că tot ceea ce există este Şinele, literalmente Sinele vostru, Sinele meu. Totul este marele Sine. De aceea ştie Dumnezeu chiar şi atunci când cade o frunză. Lucrul acesta este posibil pentru că, oriunde te-ai afla, acolo este centrul Universului. Oriunde se află orice atom, acela este centrul Universului. Există Dumnezeu în acela şi există Dumnezeu în Vid.
Atunci când exploram Vidul, în timpul experienţei mele în preajma morţii, şi toate acele Yuga sau creaţii, mă aflam complet în afara timpului şi spaţiului, aşa cum le cunoaştem noi. În această stare extinsă am descoperit că, de fapt, creaţia înseamnă Conştienţa Absolută Pură, sau Dumnezeu, care intră în Experienţa Vieţii, aşa cum o ştim noi. Vidul însuşi este lipsit de experienţă. Este înaintea vieţii, înainte de prima vibraţie. Dumnezeirea înseamnă mai mult decât Viaţă şi Moarte. Prin urmare, există chiar mai mult de experimentat în univers decât Viaţa şi Moartea! Când am înţeles acest lucru, încheiasem cu Vidul şi doream să mă întorc la Creaţia sa, sau Yuga. Părea lucrul cel mai normal de făcut. Atunci m-am întors brusc prin cea de-a doua Lumină, sau Big Bang, şi am auzit mai multe explozii de catifea. Am mers pe şuvoiul conştienţei, înapoi prin întreaga Creaţie, şi ce mai călătorie a fost! Supraaglomerările Galaxiilor au trecut prin mine, aducându-mi şi mai multă înţelegere. Am trecut prin centrul Galaxiei noastre, care este o gaură neagră. Găurile negre sunt marile procesoare sau reciclatoare ale Universului.
Ştiţi ce se află de cealaltă parte a unei găuri negre? Suntem noi; Galaxia noastră, care a fost reciclată dintr-un alt Univers. În întreaga ei configuraţie energetică, Galaxia arăta asemenea unui oraş fantastic al luminilor. Toată energia de pe această parte a Big Bang-ului este Lumină. Fiecare subatom, atom, stea, planetă, chiar şi conştienţa însăşi sunt alcătuite din Lumină şi au o frecvenţă şi/sau o particulă. Lumina este vie. Totul este alcătuit din Lumină, chiar şi pietrele. Aşa că totul este viu. Totul este alcătuit din Lumină lui Dumnezeu; totul este foarte inteligent. Atunci când eram purtat pe şuvoi, am putut vedea, în cele din urmă, că se apropia o Lumină imensă. Am ştiut că era Prima Lumină; Matricea Luminoasă a Sinelui Superior a Sistemului nostru Solar. Apoi, întregul nostru Sistem Solar a apărut în Lumină, însoţit de una dintre exploziile acelea de catifea. Am putut vedea toată energia pe care o generează acest Sistem Solar şi este un spectacol incredibil de Lumină! Am putut auzi Muzica Sferelor. Sistemul nostru Solar, asemenea tuturor corpurilor cereşti, generează o matrice unică de Lumină, sunet şi energii vibraţionale. Civilizaţiile avansate de pe alte sisteme stelare pot detecta în Univers Viaţa, aşa cum o ştim noi, după amprenta energetică şi vibraţională a matricei. Este o joacă de copii. Copilul minune al Pământului (Fiinţele umane) face chiar acum o grămadă de zgomot, asemenea copiilor care se joacă în curtea Universului.
Lumina mi-a explicat că nu există moarte; suntem Fiinţe nemuritoare. Suntem vii dintotdeauna! Am înţeles că facem parte dintr-un sistem natural viu, care se reciclează permanent. Nu mi s-a spus niciodată că trebuie să mă întorc. Am ştiut că va trebui. Era firesc, după tot ceea ce văzusem în timpul experienţei mele în preajma morţii. Nu ştiu cât timp am fost cu Lumina, în timp uman. Dar a venit momentul în care am înţeles că toate întrebările mele îşi primiseră răspuns şi că întoarcerea mea era iminentă. Când spun că toate întrebările mele căpătaseră răspuns dincolo, chiar asta vreau să spun. Toate întrebările mele au primit răspuns. Fiecare om are o viaţă diferită şi întrebări diferite, la care caută răspuns. Unele dintre întrebările noastre sunt universale, dar fiecare dintre noi explorează acest lucru pe care îl numim Viaţă în felul său personal unic. Aşa se întâmplă cu orice formă de viaţă, de la munţi, până la orice frunză din vreun copac. Acest lucru este foarte important pentru noi, cei din acest Univers. Pentru că totul contribuie la Imaginea Generală, la deplinătatea Vieţii.
Noi suntem, literalmente, Dumnezeu care explorează Sinele lui Dumnezeu, într-un Dans infinit al Vieţii. Unicitatea noastră sporeşte întreaga Viaţă. Când am început întoarcerea către ciclul vieţii, nu mi-a trecut nicio clipă prin minte, nici nu mi s-a spus, că mă voi întoarce în acelaşi trup. Am avut încredere deplină în Lumină şi în procesul Vieţii. Atunci când şuvoiul s-a unit cu marea Lumină, am cerut să nu uit niciodată revelaţiile şi sentimentele legate de ceea ce am învăţat dincolo. A urmat un da. L-am simţit ca şi cum sufletul mi-ar fi fost sărutat.
Apoi am fost dus înapoi prin Lumina în tărâmul vibraţional. Întregul proces s-a repetat, cu şi mai multe informaţii care mi-au fost transmise. M-am întors acasă şi mi s-au dat lecţii din experienţa mea în preajma morţii, legate de mecanismul reîncarnării. Mi s-au dat răspunsuri la toate micile mele întrebări: Cum se face asta? Cum se face ailaltă? Am ştiut că mă voi reîncarna. Pământul este un mare procesator de energie şi conştiinţa individuală se dezvoltă din asta, în fiecare dintre noi. Mă gândeam la mine ca devenind om pentru prima dată, şi eram fericit să fiu aşa. Din ceea ce am văzut, aş fi fericit să fiu şi un atom în acest Univers. Un atom. Aşa că, să fiu o parte umană a lui Dumnezeu‚ asta este cea mai minunată binecuvântare. Este o binecuvântare dincolo de orice ne închipuim noi că poate fi o binecuvântare. Pentru fiecare dintre noi, să fim partea umană a acestei experienţe este ceva teribil şi magnific. Fiecare dintre noi, oriunde şi oricum ar fi, ratat sau nu, este o binecuvântare pentru planetă, exact în locul în care se află.
Am trecut prin procesul reîncarnării, aşteptându-mă să ajung un bebeluş undeva. Dar mi s-a dat o lecţie despre cum evoluează identitatea şi conştienţa individuală. Am fost atât de surprins când am deschis ochii. Nu ştiu de ce, pentru că o înţelesesem, dar a fost totuşi o surpriză atât de mare să mă întorc în acest corp, înapoi în camera mea, cu cineva care mă privea, plângând în hohote. Era infirmiera mea. Ea renunţase să mai spere după o oră şi jumătate după ce mă găsise mort. Corpul meu era rigid şi inflexibil. S-a dus în cealaltă cameră. Atunci m-am trezit şi am văzut lumina afară. Am încercat să mă ridic şi să mă duc spre ea, dar am căzut din pat. Infirmiera a auzit zgomot, a venit în fugă şi m-a găsit pe podea. Când mi-am revenit, am fost foarte surprins şi, în acelaşi timp, plin de veneraţie faţă de ceea ce mi se întâmplase în timpul experienţei mele în preajma morţii. La început, toate amintirile călătoriei mele pe care le am acum, încă nu existau.
Continuăm să alunec din lumea asta şi întrebam într-una: Trăiesc? Lumea asta părea mai ireală decât cealaltă. După trei zile mă simţeam din nou normal, mai clar şi totuşi diferit de felul în care mă mai simţisem vreodată în viaţă. Amintirile experienţei mele au revenit mai târziu. Nu vedeam nimic rău în nicio Fiinţă umană pe care o văzusem vreodată. Înainte, eram cu adevărat plin de prejudecăţi. Credeam că mulţi oameni erau nişte rataţi. De fapt, credeam că toţi, în afară de mine, erau nişte rataţi. Dar acum am scăpat de toate astea.
Cam după 3 luni un prieten mi-a sugerat să fac nişte analize, aşa că m-am dus să mă scaneze şi aşa mai departe. Mă simţeam cu adevărat bine şi mă temeam să nu primesc veşti proaste. Mi-l amintesc pe medicul de la clinică privind scanările dinainte şi cele după, zicând: Ei bine, nu mai este nimic aici. Am spus: “Cu adevărat este un miracol”. El a răspuns: “Nu, astfel de lucruri se mai întâmplă, se numesc remişii spontane.” Părea destul de neimpresionat. Dar aici era vorba de un miracol şi eu eram impresionat, chiar dacă nimeni altcineva nu era. În timpul experienţei mele în preajma morţii am coborât în ceea ce s-ar putea numi Iad şi a fost foarte surprinzător. Nu am văzut Satana sau răul. Coborârea mea în Iad a fost o coborâre în mizeria umană, în ignoranţa şi întunericul lipsei de cunoaştere. A părut a fi o eternitate jalnică. Dar fiecare dintre milioanele de suflete din jurul meu avea o mică stea de Lumină, care îi stătea oricând la dispoziţie. Dar nimeni nu părea să-i acorde atenţie. Erau atât de prinşi în propria durere, traumă şi suferinţă. Dar, după ceea ce mi-a părut o eternitate, am început să chem Lumina aceea, asemenea unui copil care îşi strigă părinţii în ajutor.
Atunci, Lumina s-a deschis şi a format un tunel care a venit direct la mine şi m-a izolat de toată frica şi durerea. Asta este, în realitate, Iadul. Aşa că, ceea ce facem este să învăţăm să ne ţinem de mână, să ne apropiem unii de alţii. Porţile Iadului sunt acum deschise. Ne vom uni, ne vom prinde de mâini şi vom păşi împreună afară din Iad. Lumina a venit la mine şi s-a transformat într-un Înger auriu, imens. Am spus: Eşti Îngerul Morţii? Mi-a transmis că era suprasufletul meu, matricea Sinelui meu Superior, o parte foarte veche a noastră. Apoi am fost dus în Lumină. Curând, ştiinţa noastră va cuantifica spiritul. Va fi minunat, nu-i aşa? Reuşim să facem acum dispozitive care sunt sensibile la energia subtilă, sau la energia spiritului. Fizicienii folosesc acceleratoare de particule pentru a zdrobi atomii şi a vedea din ce sunt formaţi. Au ajuns până la nivelul quarcilor şi aşa mai departe. Ei bine, într-o bună zi vor ajunge până la acel lucru mic ce ţine totul laolaltă şi îl vor numi: Dumnezeu. De abia acum începem să înţelegem că şi noi creăm, pe parcurs ce avansăm. Cum am văzut aievea, în timpul experienţei mele am ajuns pe un tărâm unde există un punct în care ne transmitem întreaga cunoaştere acumulată şi începem să creăm următorul fractal, următorul nivel. Avem puterea de a crea, pe măsură ce explorăm. Acesta este Dumnezeu, care se extinde prin noi.
De la întoarcerea mea, am trăit experienţa Luminii în mod spontan şi am învăţat cum să ajung în acel spaţiu aproape oricând în timpul meditaţiei mele. Fiecare dintre voi poate face asta. Nu este nevoie să muriţi sau să aveţi o experienţă în preajma morţii pentru a face acest lucru. Sunteţi dotaţi pentru asta, aveţi deja tot ce vă trebuie. Corpul este cea mai minunată Făptură de Lumina din câte există. Corpul este un Univers de Lumină incredibilă. Spiritul nu ne forţează să anulăm acest corp. Nu asta se întâmplă. Nu mai încercaţi să deveniţi Dumnezeu; Dumnezeu devine voi. Aici. L-am întrebat pe Dumnezeu: “Care este cea mai bună religie de pe planetă? Care este cea corectă?” şi Dumnezeirea a spus, cu multă iubire: “Nu-mi pasă.” A fost o graţie incredibilă. Când Dumnezeirea a spus nu-mi pasă, am înţeles imediat că e treaba noastră să ne pese. Este important, pentru că noi suntem Fiinţele cărora le pasă. Contează pentru noi, iar în asta rezida importanţa. Aici avem ecuaţia energiei în spiritualitate. Dumnezeului Absolut nu îi pasă dacă eşti protestant, budist sau orice altceva. Toate reprezintă faţetele unui întreg. Mi-aş dori ca toate religiile să-şi dea seama de asta şi să se lase unii pe alţii în pace. Nu e vorba de sfârşitul religiilor, ci că vorbim despre acelaşi Dumnezeu. Trăiţi şi lăsaţi-i şi pe alţii să trăiască. Fiecare are o altă viziune. Şi toate fac parte din imaginea globală; toate sunt importante.
Am trecut dincolo, în timpul experienţei mele în preajma morţii, plin de temeri legate de deşeurile toxice, rachetele nucleare, creşterea explozivă a populaţiei şi de distrugerea pădurii amazoniene. M-am întors, iubind fiecare problemă. Iubesc deşeurile nucleare. Iubesc norul uriaş în formă de ciupercă; acesta reprezintă cea mai sfântă mandala pe care am manifestat-o până acum, ca un arhetip. El, mai mult decât orice religie şi filozofie de pe Pământ, ne-a adus împreună, dintr-o dată, la un nou nivel al conştienţei. Ştiind că am putea arunca planeta în aer de 50 de ori, sau de 500 de ori, realizăm în cele din urmă, poate, că ne aflăm cu toţii aici, împreună. Pentru o perioadă de timp, a fost nevoie să se adune mai multe bombe. Atunci am început să spunem: nu mai vrem aşa ceva. Acum ne aflăm, de fapt, într-o lume mai sigură decât a fost ea vreodată, şi va deveni şi mai sigură. Aşa că m-am întors din experienţa mea în preajma morţii iubind deşeurile toxice, pentru că ne fac să ne apropiem unii de alţii. Aceste lucruri sunt atât de mari. După cum ar spune Peter Russel, aceste probleme sunt acum de dimensiunea sufletului. Avem soluţii de dimensiunea sufletului? DA! Tăierea pădurii amazoniene va încetini şi, în cincizeci de ani de acum încolo, vor fi mai mulţi copaci pe planetă decât au fost demult. Dacă vă ocupaţi de ecologie, faceţi-o în continuare; sunteţi acea parte din sistem care devine conştientă. Faceţi-o cu toată puterea, dar nu fiţi deprimaţi. E o parte din ceva mult mai mare.
Pământul se află în plin proces de îmblânzire. Nu va mai fi niciodată un loc atât de sălbatic cum era altădată. Vor rămâne locuri sălbatice măreţe, rezervaţii în care natura să prospere. Grădinăritul şi rezervaţiile vor constitui preocupările viitorului. Creşterea populaţiei a ajuns foarte aproape de optimul energetic care să determine o schimbare a conştienţei. Această schimbare în conştienţă va conduce la schimbări în domeniul politicii, banilor şi energiei. După ce am murit o dată, trecând prin experienţa în preajma morţii şi întorcându-mă, respect cu adevărat viaţa şi moartea. În experienţele noastre cu ADN-ul s-ar putea să fi deschis poarta unui mare secret. În curând, vom putea trăi în acest corp cât de mult vrem. După ce veţi fi trăit în jur de 150 de ani, veţi simţi intuitiv că vreţi să schimbaţi canalul. Să trăieşti o veşnicie într-un singur trup nu este la fel de creativ ca şi reîncarnarea, ca şi transferul energiei în acest vortex fantastic de energie în care ne aflăm. Vom vedea cu adevărat înţelepciunea vieţii şi morţii şi ne vom bucura de ea. După cum stau lucrurile, suntem vii dintotdeauna. Acest corp în care vă aflaţi a fost viu dintotdeauna. El vine dintr-un şuvoi de Viaţă care îşi are originea în Marea Explozie (Big Bang) şi chiar dincolo de ea. Acest corp dă viaţă vieţii următoare, atât ca energie densă, cât şi subtilă. Acest corp este viu deja de o veşnicie.”
SURSA: Efemeride.ro si http://eulinterior.blogspot.ro
In completare studiati categoria VIAȚA DE DUPĂ VIAȚĂ (pe care o puteti explora mai usor din CUPRINS), dar in special ANITA MOORJANI – o experienta in apropierea mortii, dar si urmatoarele filme si documentare:
1) SPAŢIUL SPIRITULUI
http://fymaaa.blogspot.com/2008/12/ce-este-contiina.html
2) CARTEA TIBETANĂ A MORŢILOR
http://fymaaa.blogspot.com/2010/01/cartea-tibetana-mortilor-bardo-thodol-2.html
3) FALSA PLECARE – Cercetare Asupra Experientelor Din Preajma Mortii
http://fymaaa.blogspot.com/2012/01/faux-depart-2010-sur-les-experiences-de.html
4) AFTERLIFE
http://fymaaa.blogspot.com/2012/02/viata-de-apoi-4022011.html
5) INFINITUL – Călătoria Supremă
http://fymaaa.blogspot.com/2011/09/infinitul-calatoria-suprema-27092011.html
Jose Mujica – José Alberto Mujica Cordano (pronunție în spaniolă, conform IPA, xoˈse alˈβeɾto muˈxika koɾˈðano), cunoscut sub numele de El Pepe, este născut la 20 mai 1935. A fost ales Preşedintele Uruguayului, în urma alegerilor prezidenţiale din 2009 și a preluat oficiul prezidențial la 1 martie 2010. Este vegetarian si ateu. 
Cu o prezenţă extrem de modestă, Mujica a fost fotografiat odată cum stătea la coadă, la fel ca orice alt cetăţean, pentru a intra într-un cabinet medical.
„Este important să traieşti în conformitate cu modul în care gândeşti. Fii tu însuţi şi nu încerca să impui opiniile tale celorlalţi. Eu nu mă aştept ca alţii să trăiasca la fel ca mine. Vreau să respect libertatea celorlalţi, dar în aceeaşi măsura vreau să îmi apăr libertatea mea. Şi asta vine odată cu puterea şi curajul de a spune ceea ce gândeşti, chiar dacă ceilalţi nu îţi împărtăşesc părerea.”
