CREIERUL UMAN:
Un Bio-radio receiver al CONŞTIINŢEI COSMICE
introducere de Neil Slade
Care este sursa de energie din spatele telepatiei? Pre-cogniţiei? Cretivităţii geniului? Care este valul purtător pe care informaţia inteligentă paranormală călătoreşte? Cum poate cineva să intre constant şi real în acest curent?
Paul Lezchuk era absolvent al Universităţii din Chicago ca cercetător comportamental şi lucra la lucrarea sa de diplomă şi nu putea să găsească răspunsurile la marile întrebări din manuale. După participarea la ofensiva din Ardeni, pe Lezchuk îl tot sâcâia o întrebare la care anii de colegiu nu au reuşit să răspundă: “De ce trebuie să merg la război şi să îmi ucid fraţii?” La această întrebare profesorii nu aveau un răspuns. Dar un academician cu părul grizonat l-a sfătuit, “Dacă ai să răspunzi la această întrebare atunci îţi vei porni propriul proiect de cercetare şi îţi vei crea propriul laborator.” Şi asta a şi făcut.
Cu toate astea, trebuie mulţi bani pentru a pune bazele unui laborator de cercetări asupra creierului, iar Lezchuk nu avea deloc. Dar avea o chitară şi cunoştea trei corzi şi nouă cântece folk. Aşa că Lezchuk a îmbrăcat o geacă din piele de căprioară, s-a mutat în Colorado, a devenit un cântăreţ de folk şi şi-a schimbat numele în T.D.A. Lingo (Teocharis Docha Anthropotis), “Provincialul din munţii Lookout.” În trei ani scurţi, a ajuns la televiziunea naţională, câştigând multe premii în bani la spectacole, inclusiv faimoasa emisiune You Bet Your Life (Îţi pariezi viaţa) a lui Groucho Marx. De aici, un mare producător de la New York TV l-a descoperit şi în cele din urmă i-a oferit spaţiu de emisie într-o emisiune proprie pe timp de vară, cu cântece folk la NBC, având invitaţi precum Burl Ives şi Woody Guthrie.
Când a strâns destui bani, Lezchuk a pornit cu cele două pungi pline de bani, a dat una IRS-ului şi a cumpărat 250 de acri de sălbăticie şi cu cealaltă a pornit laboratorul de cercetări. Şi-a păstrat noul nume.
Din 1957 până când a murit în 1993, T.D.A. Lingo a condus institutul independent de cercetări asupra cereierului situat în pustietatea statului Colorado, la 48 km vest de Denver. Pentru 35 ani a scris eseuri şi lecţii despre funcţiile şi comportamentele creierului uman reflectând munca pe care o depunea în laborator. Nefiind constrâns de către guvern sau părerile şi aprobările academice, munga lui Lingo l-a purtat în zone dincolo de înţelepciunea convenţională de care orice academician conservator ar fugi. Munca lui Lingo a fost independentă şi auto-susţinută, ajutat de diverşi oameni, şi de aceea liberă de orice constrângeri filozofice sau politice.
Laboratorul de cerecetări asupra cereierului din sălbăticie nu conţinea rafturi de inox, sticle de microscop, plăci sterile pentru pereţi şi instalaţii pentru chimie. În principiu laboratorul conţinea creiere în containerele lor originale – cranii mergând, vorbind cu corpuri ataşate. Al său laborator era unul construit din oamni reali cu experienţe de viaţă reale şi probleme ce veneau la laborator pentru a-şi investiga experienţele de viaţă şi să îşi răspundă la întrebările personale şi universale fără răspuns prin analize şi experimente subiective şi obiective. Lingo folosea metode şi proceduri ştiinţifice dar şi alte proceduri mai puţin oficiale. A ţinut însemnări voluminoase despre studenţii şi subiecţii testelor sale, o bibliotecă consistentă de cărţi, reviste şi jurnale ştiinţifice şi a făcut toate acestea în cadrul minunat al pădurilor muntoase neatinse, doisprezece luni pe an, în nişte cabane construite manual pentru a se feri de ploaie şi zăpadă.
Lingo avea ca practică zilnică scrisul la maşina de scris pe o măsuţă improvizată în pat şi relaxat fiind, scria eseuri, rapoarte, opinii şi corespondenţe imediat cum era dimineaţă. Câteodată mai târziu mergea la mimeograful (o antică maşină de imprimat şi copiat similară heliografului) reparat personal de el, ce stătea într-un colţ al cabanei sale de 3,60 m pe 3,60 m şi îl descoperea de sub un teanc de sute de copii ale noile sale lucrări. Câteva dintre acestea urma să le dea subiecţilor şi studenţilor de la laborator pentru lecţiile zilnice şi discuţii. Alte rapoarte le trimitea prin poştă câtorva contacte personale din lumea ştiinţifică şi jurnalistică de pe glob. Ultimele copii rămase erau îndosariate pentru folosirea lor mai târziu. Lucrarea prezentată aici “Conştiinţa Cosmică” este numai una dintre acestea.
Cu toate că sunt muzician profesional şi cu diplomă, în propria mea căutare de inspiraţie l-am căutat pe Lingo în 1982, am devenit studentul său (şi subiect de studiu) şi am devenit principalul său asistent în anii următori până în 1993 atunci când a murit. Munca mea personală susţinută şi încurajată de către însuşi directorul laboratorului cât a fost în viaţă, a fost să aplic tehnici de bază de laborator specifice studiului creierului la mii de studenţi prin instructaje individuale, aplicaţii de clasă şi acum via internet şi prin intermediul cărţilor. Răspunsurile studenţilor adiţionali şi a participanţilor de după 1993 au fost adăugate la baza de date.
Am petrecut ore nesfârşite disutând despre fapte ştiinţifice despre creier şi comportamentale, mituri, filozofie şi povestind cu Lingo, sub lumina stelelor, la laborator, în oraş sau la bibliotecă. Când am dat pădurii rămăşiţele lui Lingo în 1993, toate rapoartele şi hârtiile personale mi-au fost înaintate oficial de către Laboratorul de cerectări asupra creierului şi dezvoltare Dormant, pentru a continua publicizarea muncii sale după cum consider de cuviinţă. Astfel, am reflectat în continuare asupra lucrărilor lui Lingo şi am dezvoltat un set de concluzii şi opinii proprii în ultimii şapte ani, testând, observând şi modificând tehnica şi teoria. Prezint acest paragraf particular cunoscut sub numele de “Conversaţii Cosmice” aşa cum este: Textul original al lui Lingo este prezentat aici având caracterele maşinii de scris, iar notaţiile sunt prezentate în bold.
notă personală: ceea ce este extrem de important la acest studiu este lipsa barierelor, a standardelor ştiinţifice şi a independenţei dar şi pasiunii acestor oameni. E dovada clară şi imediată că din pasiune se naşte ceva extraordinar, pentru că atunci când impregnăm lumea cu sufletul nostru – când punem suflet cum se spune, şi nu degeaba exprimarea este de acest tip, pentru că practic tu depui acolo ce e mai frumos din tine şi acel lucru pe care îl creezi se identifică la nivelul cel mai subtil perfect cu tine – se întâmplă minuni şi salturi de înţelegere şi conştiinţă. În cea de-a doua parte textul lui Lingo.
http://noulpamant.ro/articole/acordarea-la-frecventa-cosmosului-partea-i/
0 comentarii