La un moment dat stateam de vorba cu doi prieteni. Amandoi antreprenori de succes, insa diferiti prin valorile proprii. Tot vorbind cu ei, mi-am dat seama ca nevoile lor si modul de exprimare a propriei activitati erau extrem de diferite.
Unul dintre ei calcula totul in bani. Vorbea numai de cifra de afaceri, de profit, de proiectele viitoare si cati bani o sa ii iasa. Din start mi-am dat seama ca la el banul era forma absoluta prin care cineva isi exprima valorea. Ba mai mult, daca ii spuneai ca tu castigi mai multi bani ca el, puteai sa il vezi cum devine agresiv, agitat, inferior. Nu reusea sa inteleaga artistii, pentru ca mureau de foame… si ii considera fiinte inferioare, pentru ca nu erau capabile sa castige bani din ceea ce faceau. De multe ori prima intrebare despre un om era “cati bani castiga?”
Celalalt castiga destul de multi bani, insa atentia lui era directionata inspre ceilalti oameni, inspre influenta. Era interesat sa intre in diverse structuri unde sa poata produce o schimbare pentru ceilalti. Calcula valoarea unui om nu in functie de cati bani are, ci in functie de puterea pe care o are asupra celorlalti. Banii la el erau doar un bonus, importanta era propria evolutie, dar si ajutorul pe care il poate oferi celorlalti.
Primul castiga mult mai multi bani ca al doilea, insa cumva mi se parea putin mai involuat, pentru ca singurul limbaj pe care il stia era doar cel al banului in sine. Nu putea sa stea intr-un restaurant fara sa il critice pe patron, pentru lipsa lui de viziune si faptul ca nu se castiga atat de multi bani din zona horeca.
(mai mult…)