Galerii

Fizica Cuantica si Creatia – Partea II

CHESTIUNEA 4 – UNIVERSUL HOLOGRAFIC

O teorie numită realitatea holografică, arată că Universul şi mintea se comportă holografic. Cum se poate aplica aceasta în biologie ? Se poate susţine ipoteza conform căreia celulele pot fi parte a unui corp asemenea unei holograme, astfel că orice modificare care are loc la un anumit nivel poate afecta întregul şi invers ?

Bruce Lipton: Iată care e ideea: toate celulele sunt asemănătoare din punct de vedere genetic. Dar cu toate acestea, în diferite părţi ale corpului ele formează oase, altele formează muşchi, nervi, ligamente, etc., dar decizia asupra ce anume va urma să formeze o anumită celulă se bazează pe o matrice de informaţie care face parte din câmpul (morfic – n.t.) iar importanţa acestui fapt este că celulele extrag informaţia din câmp care este foarte precis corelată cu poziţia în spaţiu ocupată de un anumit ţesut sau organ şi astfel o anumită celulă va prelua acea funcţie care e specifică unei anumite arii sau volum din spaţiul respectiv.

Este precum un avion foloseşte metoda triangulaţiei prin care computerul de la bord interpretează semnalul radio emis de o staţie dintr-un anumit punct, apoi interpretează semnalul unei alte staţii situată în alt punct (la sol) şi cunoscându-se distanţa şi poziţia celor 2 surse radio, computerul poate spune pilotului unde anume se află în spaţiul aerian.

Celulele realizează ceva asemănător în corpul uman. Ele au potenţialul de a citi mediul unde se găsesc fiecare, şi astfel le controlează evoluţia. Am dovedit aceasta prin experimente de laborator, când am luat o anumită celulă dintr-o anumită parte a unui embrion, care, să zicem ar fi trebuit să formeze vertebre şi am mutat-o într-o altă parte, unde ea ar trebui să contribuie la formarea unui intestin sau un miocard.

Am observat că atunci când am mutat celule, în cadrul unui embrion, dintr-o zonă în alta, celulele se adaptau imediat la instrucţiunile matricii formatoare specifice acelei porţiuni din spaţiul embrionar, adică celulele sunt oarecum suspendate în câmpul (morfic – n.t.) şi în funcţie de locul precis pe care îl ocupă în matricea câmpului, acesta le determină rolul pe care îl vor avea în viitorul organism.

Aşadar, celulele citesc un câmp de informaţie şi îşi stabilesc propria evoluţie în cadrul comunităţii. Iar în esenţă, da, se poate spune că aceasta este asociată unei înţelegeri holografice, de fapt, chiar mai mult decât atât, dacă se ia un embrion tânăr, care nu are prea multe celule, şi se taie în două jumătăţi, atunci cele două părţi vor forma fiecare un nou embrion, aşa că dacă veţi tăia un embrion în grupuri de celule, ele sunt încă capabile să se adapteze instrucţiunilor matricii formatoare emanată din câmp, chiar dacă ele reprezintă doar un grup de celule ale unui embrion.

Deci, toate celulele sunt identice din punct de vedere genetic, dar atunci când interacţionează cu matricea formatoare a unui câmp morfic, atunci se poate spune că poziţia unui punct din spaţiul matricii reprezintă o informaţie holografică care transmite unei anumite celule instrucţiunile necesare efectuării unui anumit rol. Deci celulele unui embrion pot fi mutate dintr-un câmp în altul şi ele sunt totodată capabile să citească un tipar de instrucţiuni de tip holografic. Aşadar, celulele cresc şi formează ţesuturi şi programe nu pe baza unui program intern ci pe baza citirilor unor instrucţiuni din mediul înconjurător.

Tiparul se află în mediu sub forma unui câmp iar celulele se adaptează acelui tipar particular, fapt care le ajută să formeze ţesuturi specifice şi organe, aşa că celulele transmit informaţie spre celelalte celule (“suspendate” n.t.) în câmp, dar în acelaşi timp ele pot recepţiona informaţie, prin urmare corpul uman formează o comunitate. Prin definiţie, comuniune înseamnă în primul rând comunicare şi toate celulele sunt integrate unei matrici mai mari care exprimă caracteristicile câmpului.

Folosind o metaforă biblică transpusă în limbaj ştiinţific, noi suntem creaţi în imagineafizică a unui complement matriceal care se află în afara noastră şi astfel corpul fizic devine, în esenţă, o copie a câmpului morfic de energie. Dacă revenim la fizica cuantică, care se aplică la toate nivelele de manifestare, Albert Einstein spunea: “câmpul este sufletul guvernator al particulei materiale”. Aceasta se poate explica astfel: câmpul invizibil de energii reprezintă elementul responsabil care generează lumea materială. Dar această idee se regăseşte şi in concepţiile orientale în care se afirmă că spiritul modelează materia.

Dar în prezent, fizica cuantică tocmai a precizat ceea ce se ştia demult. Aşadar există un câmp de informaţie, care generează formele materiale, (din acest motiv a mai fost supranumit şi câmp morfogenetic – n.t.) iar dacă revenim la embriologie atunci putem recunoaşte că organismele au un câmp de energie care este folosit pentru a informa celulele cum să se asocieze între ele pentru a forma organismul întreg. Deci celulele “citesc” acest câmp.

Depinzând de poziţia ocupată de ele în spaţiul de manifestare al câmpului morfogenetic, ele primesc o anumită “sarcină” pe care o vor avea de îndeplinit. Aşadar, câmpul invizibil de energie este prima formă de manifestare iar materia este manifestarea secundară rezultantă. Dar biologia convenţională spune că este exact invers şi ea nu recunoaşte puterea câmpului de energie asupra materiei. Biologia convenţională ignoră rolul câmpului morfogenetic, fapt care i-ar permite tocmai o mai bună înţelegere a formării organismelor şi vindecarea bolilor.

Dacă luăm un exemplu, atunci când un medic care spune că studiază un ţesut infectat, adică un ţesut care nu se află în structura perfectă a câmpului, ei dau vina pe celule, spunând că celulele sunt responsabile cu destabilizarea structurii anatomice, dar celulele nu pot face altceva decât să răspundă oscilaţiilor şi semnalelor din câmp. Mediul oferă celulelor o mulţime de atitudini, credinţe, percepţii, stări emoţionale, şi toate acestea modulează câmpul.

Dacă avem un “defect” în structura câmpului, atunci aceasta va determina apariţia ulterioară a unui defect similar în corpul fizic. Dar oamenii de ştiinţă vor să explice defectele doar studiind celulele când de fapt defectele nu se află în celule, deoarece Einstein spunea că defectul este în câmp, deoarece câmpul este cel care le generează şi formează ca atare. Este un câmp morfo-generator. Aşa că până ce biologia nu va recunoaşte prezenţa câmpului, doctorii şi cercetătorii vor căuta la nesfârşit cauzele bolilor în tiparele interne ale celulei şi nu vor ajunge la nici un rezultat deoarece tiparul este câmpul.

Fizica cuantică ne va repeta mereu faptul că dacă vrei să realizezi schimbări în mediu atunci trebuie să schimbi aspectele esenţiale pe care se bazează viaţa fizică, aşa că nu ai nevoie să te orientezi spre părţile fizice ci este suficient să controlezi energiile, deoarece dacă poţi modifica câmpul, atunci materia sau corpul se va adapta noului câmp, deci este mai important să se opereze la nivel de câmpuri morfogenetice, adică ceea ce faci tu Cristian în acest moment, decât să îţi focalizezi eforturile şi gândurile asupra celulelor în raport cu lumea mecanicistă, deoarece câmpul este principalul generator de forme în acea lume mecanicistă.

Aşa că asta mă conduce la o concluzie interesantă asupra naturii holografice a celulelor, a câmpului morfogenetic şi a modului în care acesta le determină rolul şi funcţiile.

CHESTIUNEA 5 – ACTIVAREA BIOPOTENŢIALELOR

Vă rugăm să ne povestiţi dacă aţi avut vreo exprienţă practică concretă de trezire şi activare a biopotenţialelor interne ?

Bruce Lipton: Da, am trăit aşa ceva. Experienţa mea se bazează pe biologia credinţelor şi atitudinilor. În continuare îţi voi prezenta cum funcţionează în cazul meu. Biologia credinţelor afirmă următoarele: o celulă, un om sau orice alt organism viu interacţionează cu mediul, îl observă, iar apoi răspunde acestor observaţii ajustând mereu corpul material, aşa că întotdeauna corpul se adaptează mediului în care există. În cazul oamenilor, celulele corpului au rolul precis stabilit de a citi mediul şi de a interpreta informaţia şi apoi transmite informaţia spre celelalte celule iar acel grup de celule a fost denumit neuroni.

Creierul este un mecanism fizic construit din celule. Funcţia creierului este de a citi mediul, a interpreta ce se întâmplă acolo şi apoi trimite semnale spre restul corpului pentru aşi coordona comportamentul şi de a-şi ajusta (adapta) biologia la mediu în modul optim posibil. Deci creierul este situat între mediu şi corp. Interpretarea creierului nu este altceva decât rezultatul acţiunii minţii asupra sa. Mintea este un interpretor, aşa că atunci când vă folosiţi mintea, dumneavoastră interpretaţi interacţiunile din mediul în care vă aflaţi, elaboraţi credinţe şi atitudini bazate pe cunoaştere şi raţiune, iar adevărul poate fi perceput astfel: funcţia minţii este de a crea coerenţă între programele şi credinţele proprii şi viaţa pe care o conducem. Rolul minţii este de a aduce aplicabilitate credinţelor şi tiparelor acesteia în viaţa reală.

Dacă credinţele noastre sunt în armonie cu sănătatea şi principiile vieţii atunci ne putem bucura de o viaţă fericită într-un corp sănătos. Dar dacă ele sunt incorecte, dizarmonioase, incomplete sau nu înţelegem lucrurile, atunci nu ne putem bucura de o viaţă fericită într-un corp sănătos pentru că nu avem cum să facem aceasta. Viaţa noastră va deveni o reflexie fidelă a tuturor acestor credinţe şi atitudini pe care le programăm.

În psihologie şi psihiatrie se vorbeşte de mintea conştientă şi subconştientul (numit uneori eronat şi inconştient – n.t.), cele două formând totuşi un întreg. Prin intermediul părţii conştiente ne conectăm la spirit, identitate de sine, (structurile bioinformaţionale – n.t.). Toate dorinţele şi ataşamentele, emoţiile sunt declanşate de fluctuaţiile minţii conştiente. Atunci când eu te întreb: Cristian, ce anume îţi doreşti de la viaţă ?, răspunsul tău va veni din mintea conştientă. Subconştientul este de milioane de ori mai puternic decât conştientul, dar subconştientul se comportă asemenea unui magnetofon care imprimă şi redă ceva de pe o bandă, el învaţă, creează obişnuinţe, setează ritmuri, etc. Aşadar, lucrurile esenţiale se creează în conştient, iar prin repetare subconştientul le memorează şi apoi le reproduce automat. (Acest fapt e de mare ajutor. Dacă vrem de exemplu să modificăm ritmul respirator, atunci nu trebuie să realizăm decât exerciţiile necesare până când subconştientul va şterge vechiul ritm şi îl va introduce pe cel nou. – n.t.)

Mulţi oameni au impresia că viaţa lor se desfăşoară pe baza conştientului. Dar cercetătorii în neuroştiinţe au descoperit faptul că această impresie e cât se poate de falsă. Principala funcţie neurologică a creierului NU este controlată de conştient (de mintea conştientă) ci de subconştient, care este, repet acest lucru, de milioane de ori mai puternic decât conştientul, în ceea ce priveşte procesarea informaţiilor. Conform studiilor acreditate, 95% din viaţa noastră este dirijată de subconştient. Iată de unde vine problema: tot ceea ce dumneavoastră doriţi de la viaţă sau să realizaţi în viaţă, este o credinţă (şi un ideal – n.t.) al minţii (al conştientului – n.t.). Principalul program din subconştient se “încarcă” în fiinţa noastră prin observarea părinţilor, fraţilor şi surorilor, apoi pe cele ale comunităţii şi ale poporului din care facem parte.
Diferenţa este că în timp ce conştientul doreşte un anumit lucru de la viaţă, subconştientul rulează un program automat despre ceea ce alţi oameni doresc de la viaţă sau de la tine.

Subconştientul este limitat de tipare şi reguli, credinţe false sau lipsite de efect, deoarece ţi se spune că eşti un om slab, sau vulnerabil. Acestea sunt credinţele majorităţii celorlalţi, care interacţionează cu tine. Şi deoarece 95% din acest spectacol al vieţii este “rulat” de subconştient, asta înseamnă că suma credinţelor altor oameni, cele mai des întâlnite, comune marii majorităţi, dictează mersul vieţii noastre. Deci ceea ce credem noi că facem cu mintea conştientă, nu are o pondere mai mare de 5% în viaţa noastră. Tot ceea ce noi creem în viaţă nu reprezintă altceva decât rularea unor programe (foarte vechi – n.t.) ale altor oameni, generaţie de generaţie, care menţin active toate aceste credinţe şi idealuri. Dacă alţi oameni îţi spun că poţi face un anumit lucru (deoarece mulţi alţii deja l-au mai făcut înaintea ta) atunci îl poţi face, iar dacă ei îţi spun că nu-l poţi face atunci, cel mai probabil, nu-l vei putea face.

Cristian, tu vorbeşti despre trezirea biopotenţialelor umane ascunse, dar primul lucru pe care trebuie să-l recunoşti şi aceasta este o operaţiune care se realizează prin forţa minţii (a conştientului) . Deci oricine vrea să realizeze aşa ceva, are mai întâi nevoie să şteargă din subconştient toate programele subconştiente imprimate pe bandă încă din perioada copilăriei deoarece tot ce se află în subconştient operează 95% din viaţa noastră.

Marea majoritate a oamenilor se simt sau sunt slabi, incapabili şi bolnavi deoarece îşi extrag informaţia şi programul acestui comportament din subconştient. Am fost preprogramaţi să fim slabi, incapabili şi bolnavi şi există chiar şi un motiv pentru asta. Un guvern nu poate controla oameni puternici, stabili şi siguri pe ei înşişi. Numai oamenii foarte puternici au posibilitate să îşi transmită această aptitudine urmaşilor şi familiei. Dar de multe ori, oamenii puternici nu sunt neapărat orientaţi benefic. Ei au o putere dar nu o vor transmite altora ci o vor folosi pentru interese personale.

Această situaţie este o caracteristică indistructibilă în specia umană, de la apariţia ei până în prezent. Şi atunci, anumiţi oameni care au observat acest aspect au propus soluţii care constau în stabilirea unei alte frecvenţe cerebrale de lucru, frecvenţă dată de stările specific de meditaţie şi concentrare, în care se pot descărca şi instala alte tipuri de programe. Aceste provin dintr-o colectivitate restrânsă, aşadar trebuie aplicate multă vreme până cân subconştientul va fi capabil să dezinstaleze vechile programe (obiceiuri, credinţe, atitudini) şi să le instaleze pe cele noi. Acestea vor fi programe care îţi dau putere şi vitalitate.
Pe website-ul meu am publicat o mulţime de teorii într-un paragraf numit Psihologie Energetică. Psihologia Energetică este o tehnică excelentă de rescriere a programelor minţii subconştiente (a subconştientului) .

Notă: În continuare dl. Bruce Lipton afirmă că acele tehnici ar putea şterge un program din subconştient în numai 15 minute, dar mi-aş permite să comentez faptul că această afirmaţie este mult exagerată, deoarece la baza oricărei intervenţii asupra corpului şi / sau minţii este energia vitală. Din păcate, mai întâi trebuie să ai la dispoziţie această energie şi atunci da, poţi face modificări aproape peste noapte, dar dacă nu o ai, atunci acestea pot dura ani de zile cu eforturi mari şi după cum se poate observa, majoritatea nu reuşesc.

Se cunosc cazuri limită, în care aceste biopotenţiale pot deveni temporar sau definitiv active, multe dintre acestea au fost mediatizate pe canalul de televiziune Reality TV, ele fiind însă prezentate sub formă de mistere neelucidate, supravieţuiri miraculoase, supraoameni, etc. Ceea ce dovedesc aceste filme şi pot face pentru alţii, este prezenţa şi activarea unor forţe interioare excepţionale, care în cazuri cu totul izolate, salvează vieţi şi vindecă suferinţe inimaginabile. Două dintre asemenea cazuri au fost prezentate şi în carte, deoarece ele ilustrează cât de mari sunt posibilităţile fiinţei umane, oameni obişnuiţi care au trecut prin situaţii neobişnuite.

CHESTIUNEA 6 – ALGELE ŞI TERMOREGULATORUL MEDIULUI AMBIANT

Biologul Bill Hamilton a dovedit că anumite alge, nu numai că recepţionează informaţie din mediul înconjurător dar ele îl pot transforma, prin controlarea cantităţii de nori care se formează la condesarea apei pe algele ajunse în atmosferă şi fac aceasta nu în beneficiul lor ci în beneficiul tuturor celorlalte specii. Cum se poate explica acest comportament bizar ?

Specialiştii au luat mostre de aer de la suprafaţa oceanului şi apoi de la nivelul norilor şi au observat că există alge. Ele sunt suficient de mici pentru a permite condensarea apei.

Bruce Lipton: Pe măsură ce se desfăşoară evoluţia formelor de viaţă, organismele apar în mediu. Ceea ce trebuie înţeles este faptul că organismele au nevoie de a interacţiona cu mediul pentru a supravieţui. Au nevoie să îşi obţină nutrienţii, şi să excrete materie reziduală. În acest fel, ele modifică mediul. Dacă am avea la dispoziţie un mediu perfect steril şi apoi aş adăuga un organism în acel mediu, atunci, după o anumită perioadă de timp, acel organism va începe să modifice mediul, deoarece el trebuie să îşi obţină hrana dar va adăuga mediului alte produse pe care le excretă în urma proceselor fiziologice proprii.

Cu cât organismele sunt mai mari şi mai multe, cu atât mai mult mediul este modificat de către acestea. Pentru a menţine un echilibru în mediu, Natura vine şi adaugă un al doilea organism, care de exemplu se va hrăni cu materia reziduală a primului organism, va obţine nutrienţii necesari, dar la rândul său va elibera în mediu altă materie reziduală, pe care o va folosi un al treilea posibil organism şi tot aşa mai departe.

Plantele supravieţuiesc folosind dioxidul de carbon, lumina şi apa pentru a crea zaharuri. Plantele au şi ele produse de excreţie printre care oxigenul este cel mai important. Ce s-ar întâmpla dacă am avea o lume alcătuită exclusiv numai din plante ? La un moment dat, întreaga atmosferă s-ar umple de oxigen şi ar dispărea dioxidul de carbon. Desigur, o asemenea situaţie ar putea degenera într-o catastrofă, deoarece orice descărcare electrică care s-ar produce într-un anumit loc, ar crea un incendiu de proporţii. Pentru a preveni această situaţie, Natura a adăugat mereu noi specii, în special animale, care sunt consumatoare de oxigen şi expiră CO2. Aceasta este deja o relaţie de simbioză între plante şi animale.

Pe măsură ce au apărut noi organisme în biosferă, ele au alterat-o şi modificat-o şi de fiecare dată a fost nevoie să apară alte organisme pentru a restabili echilibrul. Aşadar, biosfera planetei noastre nu este o colecţie de specii de plante şi vieţuitoare ci ea este o comunitate foarte bine închegată şi unită unde fiecare plantă şi fiecare animal sunt responsabile în a se ajuta unul pe celălalt. Şi atunci când oamenii au început să-şi facă apariţia, ei au început să distrugă anumite părţi ale mediului fără a ţine cont de rolul lor în menţinerea unui mediu armonios şi curat. Calea Naturii şi a evoluţiei naturale este aceea că toate organismele formează o unitate de interacţiune, un întreg, sau o comunitate, (Pământul întreg fiind considerat de către James Lovelock ca fiind un organism – n.t.).
Principiul Gaia, elaborat de James Lovelock precizează faptul că Pământul este un organism viu cu toate caracteristicile specifice unui organism viu pe care le cunoaştem din biologie. Plantele şi animele sunt asemenea celulelor şi ţesuturilor şi creează corpul de viaţă al Gaiei iar noi suntem o parte sa.

Notă: Bruce Lipton afirmă mai departe că comportamentul uman este atât de distructiv încât pune în pericol existenţa noastră ca specie. Şi aici aş avea un comentariu, folosind propriile sale afirmaţii: Natura are o putere de adaptare excepţională. Dacă aceasta e adevărat, şi dacă omul nu e rupt de natură (şi nu are cum să fie, chiar dacă s-a izolat într-un mediu artificial) atunci, în situaţiile unor schimbări ale climatului şi mediului vor exista întotdeauna un număr minim dar suficient de indivizi care să perpetueze specia mai departe.

Pentru evitarea confuziei trebuie făcută diferenţa clară între supravieţuirea speciei şi supravieţuirea unui individ. Cu siguranţă, au existat şi vor exista întodeauna, un număr suficient de mare de oameni, capabili să supravieţuiască unor condiţii de mediu alterate, inclusiv perioade glaciare, dacă nu intervin alte forţe perturbatoare de foarte mare magnitudine din exteriorul sau interiorul planetei. Momentan nu există indicii care să ne determine să fim îngrijoraţi.

CHESTIUNEA 7 – MASS MEDIA ŞI DECEPŢIA INDUSĂ

Ce ar trebui să facă Mass Media pentru a se opri minciunile legate de faptul că genele ne controlează viaţa şi cum ar putea o experienţă practică precum a mea sau a dumneavoastră să contribuie la promovarea adevărului ?

Bruce Lipton: Asta e o chestiune de maximă importanţă. Este foarte greu să creem schimbări în Media, ca indivizi izolaţi, iar motivul constă în răspunsul la întrebarea: de ce?
Media nu ne spune nimic despre existenţa puterilor latente ale fiinţei umane (i.e. biopotenţiale) ?

Singurul motiv este acela că (conştient sau inconştient n.t.) guvernul nu doreşte ca oamenii să aibe putere. Legea de bază (nescrisă n.t.) a unui guvern este că o populaţie bolnavă şi idioată numeroasă este mai uşor de condus decât una sănătoasă şi inteligentă. (în majoritatea cazurilor se pare că acesta este un tipar permanent n.t.).

Societatea noastră este împărţită pe o ierarhie a puterii iar aceasta necesită un control. Cei puternici îi stăpânesc pe cei slabi.

Notă: Din nefericire, dacă activarea biopotenţialelor ar fi atât de uşor de atins, atunci toate cărţile de spiritualitate şi practici ezoterice ar fi fost demult interzise de către oamenii care deţin puterea. Acest lucru nu numai că nu se întâmplă, ci dimpotrivă, literatura, muzica şi filmele care abordează această tematică se răspândesc acum mai mult ca oricând în trecutul omenirii, dar rezultatele întârzie să apară şi ei ştiu aceasta. De fapt toată lumea ştie că e dificil de atins acea stare specială, iar această credinţă a imposibilităţii activării biopotenţialelor este cea mai puternică credinţă ancestrală a omului, transmisă conştient sau inconştient, generaţie de generaţie.

Dar în acest caz, dumneavoastră vă veţi întreba de unde au obţinut oamenii puternici, puterea pe care o au, dacă nu din bioresursele proprii ? Bruce Lipton ne dă răspunsul: O obţin de la mine, de la tine şi de la toţi ceilalţi (care cred în ideile lor, care refuză raţiunea, intuiţia şi cunoaşterea de sine – n.t.), aşa că deşi noi avem puterea ca şi potenţial, ei au reuşit să programeze un set de credinţe prin intermediul cărora să fim convinşi că nu suntem şi nu putem fi puternici. Odată ce ajungem să credem asta atunci faptul în sine devine realitate crudă. Media ne ţine dezinformaţi şi vă reamintesc de corporaţiile farmaceutice multinaţionale.

CHESTIUNEA 8 – DOGMĂ ŞI ŞTIINŢĂ

Cercetătorul Dean Radlin de la Institutul de Ştiinţe Noetice a spus că ştiinţa este centrată pe dogme în jurul cărora anumite subiecte tabu nu sunt permise a fi discutate public, în caz contrar, cel care o face îşi poate pierde slujba. Din acest punct de vedere apreciez foarte mult curajul şi hotărârea dumneavoastră de a vorbi împotriva dogmei ştiinţifice, tocmai prin răspunsul la acest interviu. Alţi profesori pe care îi cunoaşteţi vă urmează exemplul ? Este Mass Media în favoarea a ceea ce faceţi sau ea caută doar senzaţionalul ? După tot ceea ce aţi făcut, mai sunteţi încă membru în colectivul profesoral şi de cercetare ?

Bruce Lipton: Cel mai bun exemplu pe care ţi-l pot oferi este perioada inchiziţiei, când Biserica considera că deţine cunoaşterea indiscutabilă asupra tot ce există iar aceasta ar fi fostcorectă şi perfectă. Problema cu această credinţă forţată e că atunci când un singur individ descoperă un singur lucru fals în ceea ce susţine Biserica, atunci totul cade la pământ. Şi atunci, pentru a se proteja, Biserica trebuia să prevină apariţia oricărei noi descoperiri care ar putea revela oamenilor falsul din spatele acesteia. Deoarece dacă se descoperea că Biserica greşea, atunci puterea ei dispărea brusc, deoarece se bazea pe dictonul noi deţinem cunoaşterea absolută, iar, în cele din urmă, cunoaştere înseamnă putere, deci cunoaştere absolută ar însemna putere absolută.

Un exemplu în acest sens este legat de faptul că Bisericii nu i-a convenit ca oamenii să studieze corpul uman, numindu-l misterul lui D-zeu. Şi atunci, cu această denumire, Biserica putea acuza că este un păcat pentru oricine încearcă să descopere cum funcţionează corpul, deoarece acesta e misterul lui D-zeu şi nimeni altcineva nu are voie să privească acolo. Multă vreme, în perioada inchiziţiei, oamenii nu puteau deveni medici, deoarece asta ar însemna să faci sacrilegiul de a ponegri misterul lui D-zeu. În perioada inchiziţiei creştinii nu puteau fi medici, aşa că numai musulmanii şi evreii puteau primi această cunoaştere, deoarece în religia lor acesta nu era un păcat. Deci aceasta a fost una dintre cele mai directe şi productive metode de a controla puterea. Control prin credinţă şi religie.

Exact acelaşi lucru se întâmplă în prezent în lume. Atunci când un profesor universitar completează o aplicaţie pentru un grant de cercetare pentru a demonstra, de exemplu, că se poate obţine vindecare cu ajutorul energiilor, atunci nu i se vor aproba fonduri. Banii care vin la un grant de cercetare sunt eliberaţi de reprezentanţi ai autorităţilor care deţin puterea în stat.
Dacă cercetarea ta este o ameninţare la adresa autorităţii, atunci ei nu o vor finanţa. În domeniul sănătăţii, corporaţiile farmaceutice multinaţionale reprezintă acea autoritate care nu admite şi nu va admite niciodată faptul că energiile pot vindeca boli iar acestea au o influenţă atât de mare încât nici o cercetare în acest domeniu nu este admisă şi nu este finanţată. Există foarte mulţi bani investiţi în sistem şi nu vor să-i piardă.

Dar, spre nefericirea lor, tot mai mulţi oameni se îndreaptă spre acest tip de cunoaştere şi o prezintă altora prin efort personal spunând: eu vreau să văd altfel lucrurile !. Aşa că multe din subiectele tabu au început să fie studiate deoarece încetul cu încetul autorităţile şi-au pierdut din puterea lor de influenţă. Acest fapt va aduce o nouă deschidere în această lume, asemenea unei noi revoluţii în ştiinţă. Publicul se află acum într-o stare de criză şi în cele din urmă vor decide ei singuri să caute răspunsuri în altă parte iar pentru mine este un moment emoţionant deoarece o mulţime de noi idei sparg dogmele vechi. Noi descoperiri şi noi domenii de cercetare se dezvoltă de la o zi la alta, deci acum e cel mai potrivit moment pentru a face cunoscute noile idei şi experienţe.

CHESTIUNEA 9 – PROIECTE DE VIITOR

Vă rugăm să ne spuneţi ce proiecte, cărţi, filme aveţi în plan pentru viitorul apropiat ?
Bruce Lipton: Această întrebare este practic legată de cea anterioară prin faptul că eu cred că noi ne îndreptăm spre o evoluţie a comunităţii de oameni, şi nu neapărat a individului.
Fiecare om este precum o celulă a unui organism viu mult mai mare numit omenire, aşa că ceea ce ar putea acum evolua cel mai bine este acest organism, în ansamblul său. Eu cred că acest fapt este catalizat de numeroasele stări de criză care există în prezent.

Inclusiv criza încălzirii globale este partea a unui anumit comportament, foametea, epidemiile, sistemul de credinţe, lumea darwinistă, etc., sunt şi ele părţi ale comportamentului uman iar acestea ne spun că lumea în care trăim se bazează pe competiţie, permanenta luptă pentru supravieţuire, etc. Acestea sunt credinţele pe care le-am împrumutat şi introdus în viaţa noastră de zi cu zi.

Am crezut în toate aceste lucruri neadevărate precum: evoluţia e pur întâmplătoare, omul e un accident al naturii, bolile sunt rezultatul neşansei sau al hazardului, şi multe altele. Toate aceste credinţe false au modelat acest organism al comunităţii umane şi eu vă spun că această situaţie a minciunii şi decepţiei se va încheia deoarece acum avem o nouă înţelegere asupra evoluţiei, noi nu am ajuns aici prin intermediul întâmplării, evoluţia este rezultatul cooperării tuturor organismelor (plante, animale şi om) iar aceasta nu se bazează pe o competiţie, dar dacă noi credem că se bazează pe competiţie, atunci singurul lucru care ar putea favoriza evoluţia ca întreg (specie) este înlăturat şi ignorat. Dar cu toate acestea eu sunt optimist şi afirm că civilizaţia îşi schimbă expresia de la o civilizaţie animalică bazată pe competiţie şi luptă pentru supravieţuire la o alta bazată pe o cooperare firesc înţeleasă capabilă să dezvolte o nouă înţelegere asupra vieţii şi mediului.

Bruce Lipton

SURSA