De-a lungul evoluției umane, multiple versiuni de humanoizi au coexistat. Oare suntem în fața unui salt evolutiv iminent? La TedxSummit, Juan Enriquez trece ca gândul prin timp și spațiu pentru a ne aduce în momentul prezent – și demonstrează cum tehnologia dezvăluie dovezi care sugerează că o evoluție accelerată are loc chiar acum, în prezent!
E un mare elefant în sală numit economia. Aşa că să vorbim despre asta. Vroiam să vă prezint o imagine curentă a economiei. Asta-i ce am în spate.
(Hohote de râs)
Dar desigur, ce trebuie să reţinem e asta. Şi la ce trebuie să ne gândim este când dansaţi în flăcări, ce urmează? Aşa că ce voi încerca să realizez următoarele 17 minute şi jumătate e că voi încerca să vorbesc despre flăcări – unde ne aflăm cu economia – şi apoi voi încerca să iau trei tendinţe care-au avut loc la TED în ultimii 25 ani şi care vor reapare la această conferinţă şi eu voi încerca să le pun împreună. Voi mai încerca să vă dau o idee despre cum va arăta relansarea finală. Cele trei tendinţe sunt capacitatea de a proiecta celule, capacitatea de a proiecta ţesuturi şi roboţii. Şi oarecum toate acestea vor avea un sens.
Oricum, să începem cu economia. Avem câteva probleme foarte mari care le regăsim în economie. Prima este efectul de levier financiar. Şi problema cu levierul financiar e că face sistemul financiar al SUA să arate aşa.
(Hohote de râs)
Aşa că o bancă comercială normală are un levier financiar de 9 până la 10. Asta înseamnă că fiecare dolar depus crează împrumuturi de 9-10 ori mai mari. O bancă de investiţii normală nu e o bancă de depozite, e o bancă de investiţii; şi ea are un levier financiar de 15 – 20 de ori. În realitate Bank of America avea un levier de 32 ori. Şi binevoitorul Citibank – levier de 47. Hopa! Asta înseamnă că fiecare credit rău crează greutăţi de 47 ori. Şi asta-i, desigur, motivul de ce noi toţi facem aşa donaţii generoase şi frumoase acestor persoane drăguţe. Şi dacă vă gândiţi la asta Trebuie să vă imaginaţi: şi ce au mai pregătit băncile pentru noi acum? (Hohote de râs) Nu-i deloc frumos.
Guvernul, între timp, s-a tot purtat ca Moş Crăciun. Noi toţi îl iubim pe Moş Crăciun, corect? Dar problema cu Moş Crăciun e că dacă e să privim cheltuielile obligatorii făcute de aceşti domni, şi promisiunile lor, de fapt în 1967, 38% erau cheltuieli obligatorii pentru ceea ce numim „minim de drepturi la salarizare”. Şi până în 2007 a ajuns la 68%. Şi nu trebuia să atingem 100% decât prin 2030. Doar că am fost atât de ocupaţi să oferim un trilion aici, un trilion dincolo, că am apropiat data socotelii mai încoace spre aproximativ 2017. Şi am crezut că putem lăsa aceste datorii pe seama copiilor noştri, dar ştiţi ce? Va trebui să începem să le plătim chiar noi. Şi problema cu acestea e că dacă facturile încep a trebui plătite, se dovedeşte că Moşul nu mai e așa drăguţ când e vară. Aşa-i?
(Hohote de râs)
Iată nişte sfaturi de la unul din cei mai mari investitori în SUA. Acest tip conduce China Investment Corporation. E principalul cumpărător a obligaţiilor de trezorerie a SUA. Şi a dat un interviu în decembrie. Iată primul lui sfat. Şi iată al doilea sfat. Şi, apropo, prim ministrul chinez a reiterat asta la Davos duminica trecută. Aceste chestii devin destul de serioase că dacă nu începem a acorda atenţie deficitului vom sfârşi pierzând dolarul. Şi după asta – nimeni nu mai ştie.
Să vă arăt cum arată asta. Cred că pot cu siguranţă afirma că sunt unicul trilionar în această sală. Asta-i o bancnotă reală. Şi este de 10 trilioane dolari. Unica problemă cu această bancnotă e că nu prea valorează foarte mult. Erau opt dolari săptămâna trecută, patru dolari săptămâna asta, un dolar săptămâna viitoare. Şi asta-i ce se întâmplă cu valutele când nu le suporţi. Aşa că data viitoare când cineva aşa de drăguţ apare în uşa voastră, şi uneori această creatură e numită Chrysler, alteori Ford şi alteori… oricine doriţi – va trebui să spuneţi nu. Şi ar trebui să începeţi a expulza cuvîntul numit „privilegiu.” (minim de drepturi la salarizare) Şi motivul că trebuie să facem asta imediat e că am rămas fără numerar.
Dacă priviţi bugetul federal, cam aşa arată. Felia oranj e ce-i opţional. Restul toate sunt obligatorii. Nu e prea mare diferenţă dacă eliminăm podurile spre Alaska în marea schemă a lucrurilor. Aşa că trebuie să începem a gândi despre limitarea cheltuielilor în medicină deoarece e un monstru care va mânca întregul buget. Trebuie să începem a gândi să rugăm lumea să se pensioneze un pic mai târziu. Dacă aveţi 60 – 65 ani vă pensionaţi la timp. Doar că planul 401(k) v-a dispărut. (contribuţie la pensie) Dacă sunteţi de 50-60 ani vrem să lucraţi doi ani mai mult. Dacă sunteţi sub 50 ani vrem să lucraţi patru ani mai mult. Motivul pentru care asta este rezonabil e că, atunci când bunicilor voştri le-a fost oferită Securitatea Socială, ei o primeau la 65 şi era de aşteptat s-o primească până la 68. La 68 lumea e destul de tânără azi. Trebuie să reducem cheltuielile cu armata cu aproximativ 3 procente anual.
Trebuie să reducem alte cheltuieli obligatorii. Trebuie să renunţăm a mai împrumuta aşa de mult că altfel dobânzile vor mânca întreaga plăcintă. Şi va trebui să sfârşim prin a avea un guvern mai mic. Şi dacă nu începem să schimbăm tendinţele curente, vom pierde dolarul şi vom arăta ca Islanda. Ştiu ce gândiţi. Asta se va întâmpla când îngheaţă iadul. Dar să vă reamintesc că în decembrie – a nins în Vegas.
(Hohote de râs)
Iată ce se întâmplă când nu rezolvi aceste probleme. Japonia a avut o criză fiscală imobiliară la sfârşitul anilor 80. Şi 225 din cele mai mari companii azi valorează un sfert din cât valorau acum 18 ani. Dacă nu reparăm asta acum, cum vă va plăcea să vedeţi un index Dow la 3500 în 2026? Deoarece aceasta este consecinţa nesoluţionării acestor probleme. Şi dacă nu vreţi ca această persoană să fie nu doar CFO în Florida dar în întreaga SUA, apoi mai bine ne apucăm de aceste probleme. Asta-i pe termen scurt. Partea cu flăcările în care dansăm. E criza financiară.
Acum, chiar în spatele crizei financiare vine al doilea şi mai mare val despre care trebuie să vorbim. Acest val e mult mai mare, mult mai puternic, şi desigur e valul tehnologic. Şi ce este chiar important în acest domeniu e în timp ce reducem, de asemenea trebuie să şi creştem. Printre altele, deoarece companiile noi reprezintă 0.02% din GDP ca investiţie şi realizează 17.8% din producţie. Sunt grupuri ca cele din această sala care generează viitorul economiei SUA. Şi asta-i ce trebuie să continuăm să dezvoltăm. Nu mai trebuie să construim poduri spre nicăieri. Aşa că să implicăm un nuvelist romantic în conversaţie. Şi aici aceste trei tendinţe converg. Aici e unde capacitatea de crea microbi, capacitatea de crea ţesuturi vii, şi capacitatea de a crea roboţi încep să conducă spre o relansare. Şi lăsaţi-mă să recapitulez câte ceva ce-aţi văzut.
Craig Venter a prezentat anul trecut şi v-a demonstrat prima celulă complet programabilă care serveşte ca hardware în care inseraţi DNA şi ea se transformă într-o specie diferită. În paralel, băieţii de la MIT construiesc un registru standard de părţi biologice. Gândiţi-vă la asta ca un Radio Shack al biologiei. Mergeţi acolo şi vă luaţi proteine, RNA, DNA, orice aveţi nevoie. Şi începeţi să construiţi lucruri. În 2006 au adunat liceeni şi studenţi şi au început să construiască aceste creaturi ciudate. Doar că ele sunt vii şi nu plăci cu circuite electronice.
Ăsta-i unul din primele lucruri pe care le-au construit. Aşa că, celulele au acest ciclu. Întâi ele nu cresc. Apoi cresc exponenţial. Apoi încetează să mai crească. Studenţii majori doreau un mod de determinare în ce fază sunt. Aşa că au proiectat aceste celule aşa că atunci când sunt în faza de creştere exponenţială să miroase a perişor. Şi atunci când încetează să se mai reproducă să miroase a banane. Aşa că vă puteţi da seama foarte uşor dacă experimentul funcţionează sau nu, şi în ce fază se află.
Lucrurile au devenit mai complicate peste doi ani. 21 ţări au participat. Duzini de echipe. Au început competiţia. Echipa Universităţii Rice a început ingineria substanţei din vinul roşu, – care face vinul roşu folositor pentru sănătate – (resveratrol) în bere. Adică luaţi resveratrol şi-l adăugaţi la bere. Desigur, cineva din juriu trece pe alături şi exclamă: „Oho! Bere contra cancerului! Există totuşi Dumnezeu.”
(Hohote de râs)
Echipa din Taiwan era ceva mai ambiţioasă. Au încercat ingineria bacteriilor în aşa mod ca ele să funcţioneze ca rinichii umani. Acum patru ani v-am arătat această imagine. Şi oamenii au făcut: ”Oooh” și ”Aaah”, deoarece Cliff Tabin a reuşit să crească o aripă în plus la un pui. Şi asta era foarte mişto pe atunci. Dar acum trecând de la ingineria bacteriilor la ingineria ţesuturilor, să vă arăt ce s-a întâmplat în această perioadă.
Acum doi ani aţi văzut această creatură. Un animal aproape dispărut din Xochimilco, Mexic numit axolotl (Siredon mexicanum) care poate regenera membrele sale. Puteţi îngheţa jumate din inima sa. Recreşte. Puteţi îngheţa jumătate din creier. Recreşte. E de parcă ai părăsi Congresul. (Hohote de râs) Dar acum nu mai aveţi nevoie de animal pentru regenerare deoarece puteţi construi molari de şoarece clonaţi în vase Petri. Şi sigur, dacă puteţi construi molari de şoarece în vase Petri, puteţi creşte molari umani în vase Petri. Asta nu trebuie să vă surprindă, aşa-i? Adică, vă naşteţi fără dinţi. Apoi daţi toţi dinţii zânei dinţilor. Recreşteţi un alt set de dinţi. Dar apoi dacă pierdeţi un dinte din al doilea set nu mai creşte altul, afară de cazul că sunteţi avocat.
(Hohote de râs)
Şi desigur, majoritatea din noi, ştim a creşte dinţii şi de aceea putem lua celule stem de dinte adult, o plasăm pe o formă biodegradabilă şi creştem un dinte, şi apoi doar îl implantăm. Şi putem face asta cu alte organe. O spaniolă care murea de tuberculoză a primit o trahee de la donor, medicii au curăţit toate celulele de pe trahee, au împrăştiat cu un spray celule stem pe cartilagiul rămas. Şi-a re-generat propria trahee, şi peste 72 ore i-a fost implantată. Ea acum aleargă pe undeva cu copiii săi. Asta se petrece în laboratorul lui Tony Alta din Wake Forest unde el re-generează urechi pentru soldaţi răniţi, şi de asemenea re-generează vezici urinare. Aşa că acum nouă femei se plimbă prin Boston cu vezici urinare regenerate, ce-i mult mai plăcut decât plimbatul cu o grămadă de pungi de plastic pentru restul vieţii.
Începe să devină plictisitor, aşa-i? Adică, pricepeţi încotro merge această istorie. Dar, devine mai interesant. Anul trecut acest grup a reuşit să scoată toate celulele inimii, lăsând doar acest cartilagiu. Apoi au acoperit cu un spray celule stem pe acea inimă – de la un şoarece. Acele celule s-au auto-organizat şi inima a început să bată. Viaţa se întâmplă.
Acesta poate fi unul din ultimele articole. S-a făcut în Japonia şi SUA, a fost publicat în acelaşi timp, şi ei au resetat celule de piele în celule stem anul trecut. Asta înseamnă că puteţi lua material chiar de aici, şi-l transformaţi în aproape orice din organism. Şi asta devine ceva ordinar, lucrurile se mişcă foarte repede, şi se mişcă într-o mulţime de locuri.
A treia tendinţă – roboţii. Cei din noi de o anumită vârstă au crescut aşteptând că până acum am fi avut prin casă Robotul Rosie din „The Jetsons” . Şi tot ce-avem e Roomba. (robot aspirator) (Hohote de râs) De asemenea credeam că vom avea acest robot care ne-ar preveni de pericole. N-a fost să fie. Şi aceştia erau roboţi proiectaţi pentru o lume netedă, corect? Aşa că, Rosie se dă cu patinele iar celălalt se deplasează pe şenile plate. Dacă nu aveţi o lume netedă, asta nu-i prea bine, şi ăsta-i motivul pntru care roboţii proiectaţi azi sunt puţin diferiţi.
Iată-l pe „BigDog” (CâineMare) de la Boston Dynamics. Şi asta-i cât se poate de aproape de a realiza un test Turing fizic. Bine, să vă reamintesc, un test Turing e când aveţi un perete, vorbiţi cu cineva în spatele peretelui, şi când nu sunteţi sigur dacă el e om sau animal – asta-i când computerele au atins inteligenţa umană. Acesta nu-i un test Turing de inteligenţă, dar e cât se poate de apropiat de un test Turing fizic. Şi acest lucru se mişcă foarte rapid, şi apropo, el poate căra aproximativ 160 kg de încărcătură. Aceştia nu sunt singurii roboţi interesanţi. De asemenea avem muşte de dimensiunea muştei, realizate de Robert Wood la Harvard. Avem Stickyboţi realizaţi la Stanford. Şi când convergeţi toate aceste lucruri, când aduceţi celulele, ingineria ţesuturilor biologice şi mecanica împreună, începeţi a avea unele întrebări foarte bizare.
La ultima Olimpiadă, acest domn, care are câteva recorduri mondiale la Para-Olimpiada Specială, a încercat să alerge la Olimpiada normală. Unica problemă cu Oscar Pistorius e că s-a născut fără oase în partea de jos a picioarelor. A ajuns la aproape o secundă de a se califica. A dat în judecată să i se permită să alerge, şi a câştigat procesul, doar că nu s-a calificat ca timp. La următoarea Olimpiadă, puteţi paria că Oscar sau succesorul lui, se va califica ca timp. Şi peste două sau trei Olimpiade vor fi de neînvins.
Şi când observaţi aceste tendinţe împreună şi vă gândiţi ce-ar însemna să ai persoane fără auz şi care încep să audă – Vă amintiţi revoluţia amplificatoarelor de auz, corect? Adică, bunicii voştri aveau aceste conuri enorme, şi apoi părinţii voştri aveau aceste cutii stranii care ţipau în momente nepotrivite în timpul cinei, şi acum avem aceste căşti mărunte pe care nu le vede nimeni. Acum avem implanturi cochleare care sunt plasate în capul oamenilor şi permit surzilor să audă. Şi, ei nu aud atât de bine ca voi sau eu. Dar în 10-15 generaţii de maşini ei vor auzi la fel de bine şi e vorba de generaţii de maşini, nu generaţii umane. Şi după doi-trei ani de când ei vor auzi la fel de bine ca voi sau eu, ei ar putea fi capabili să audă, poate cum cântă liliecii, sau cum discută balenele, sau cum vorbesc câinii, sau alte tipuri de registre sonore. Vor fi capabili să-şi focalizeze auzul, vor fi capabili să sporească sensibilitatea, să reducă sensibilitatea, să facă alte multe lucruri pe care noi nu le putem face.
Şi acelaşi lucru se întâmplă cu ochii. Acesta e un grup din Germania care a început ingineria ochilor pentru ca oamenii orbi să poată distinge lumina de întuneric. Foarte primitiv. Şi apoi vor fi capabili să distingă forme. Şi apoi vor vedea culori, şi mai apoi vor vedea într-o rezoluţie bună, şi într-o zi vor vedea la fel de bine ca voi sau eu. Şi câţiva ani după asta, vor fi capabili să vadă în ultraviolet, vor fi capabili să vadă infraroşu, vor putea să-şi focalizeze ochii, vor putea să micro-focalizeze. Vor face lucruri pe care voi sau eu nu le putem face. Toate aceste lucruri converg, şi este foarte important să înţelegem, în timp ce ne îngrijorăm de flăcările prezentului, să urmărim încotro o ia viitorul.
Şi desigur, viitorul e să privim înapoi 200 ani, deoarece săptămâna viitoare e a 200-a aniversare a naşterii lui Darwin. Şi aniversarea a 150 ani de la publicarea „Originea Speciilor.” Şi Darwin, desigur, a postulat că evoluţia e o stare naturală. E o stare naturală în orice e viu, incluzând hominizii. Au existat de fapt 22 specii de hominizi care au fost, au evoluat, au hoinărit prin diferite locuri, şi au dispărut. Este ceva obişnuit ca hominizii să evolueze. Şi ăsta-i motivul pentru care, când priviţi rămăşiţele fosilizate ale hominizilor, erectus, şi heildelbergenţii, şi floresienţii şi neandertalii, şi Homo sapiens, toţi se suprapun. Starea obişnuită a lucrurilor e să avem versiuni suprapuse de hominizi, nu doar una.
Şi gândindu-vă la implicaţiile acestui fapt, iată o scurtă istorie a universului. Universul a fost creat cu 13.7 miliarde de ani în urmă, şi apoi au apărut toate stelele, şi toate planetele, şi toate galaxiile, şi întreaga Cale Lactee. Şi apoi a apărut Pământul cu aproape 4.5 miliarde ani în urmă, şi apoi avem viaţa cu aproape patru miliarde de ani în urmă, şi apoi avem hominizii cu aproape 0.006 miliarde ani în urmă, şi apoi avem versiunea noastră de hominizi acum aproape 0.0015 ani, TA-DA! Poate motivul existenţei universului, şi a tuturor galaxiilor, şi a tuturor planetelor şi a întregii energii, şi a întregii energii întunecate, şi toate-celea restul este de a crea ce avem în această sală. Poate că nu. Aceasta ar fi o perspectivă puţin arogantă. (Hohote de râs) Aşa că, dacă acesta nu-i scopul universului, atunci ce urmează? (Hohote de râs)
Cred că ceea ce vom vedea e apariţia unei specii diferite de hominid. Cred că vom trece din Homo sapiens în Homo evolutis. Şi cred că nu se va întâmpla peste 1000 ani. Cred că majoritatea din noi vom prinde o privire la asta, şi nepoţii noştri chiar vor începe să trăiască asta. Şi un Homo evolutis converge aceste trei tendinţe într-un hominid care are control direct şi deliberat asupra evoluţiei speciei sale, speciei ei şi altor specii. Şi asta, desigur va fi relansarea finală.
Mulţumesc mult. (Aplauze)
