Categorie: International Eudetic Center

OSHO este unul dintre cei mai cunoscuți și mai provocatori lideri spirituali ai vremurilor noastre. Publicația Sunday Times l-a numit „unul dintre cei 1.000 de creatori ai secolului XX”. Romancierul Tom Robbins l-a numit „cel mai periculos om de la Iisus încoace”. La 23 de ani de la moartea sa, învățăturile lui OSHO continuă să fie prețuite de către căutătorii de comori spirituale din întreaga lume. În țara noastră, Editura Pro Editură și Tipografie a publicat o serie de cărți alcătuite tematic după învățăturile lui OSHO pentru discipolii săi. Iată câteva perle de înțelepciune și umor fin, extrase din aceste cărți:

Intuiţia este cea mai înaltă treaptă a scării, scara conştiinţei. Această scară are trei trepte: prima şi cea mai de jos este instinctul; a doua, cea din mijloc, este intelectul; iar a treia, cea mai de sus, este intuiţia. În toate trei este folosit prefixul „in”. Lucrul acesta este semnificativ. El înseamnă că aceste calităţi sunt înnăscute. Ele nu se pot învăţa, nu există niciun mod de a le dezvolta cu ajutor din afară. Intuiţia îţi oferă posibilitatea de a-ţi da răspunsuri la întrebări fundamentale – nu verbal, ci existenţial. Intelectul este un mecanism frumos, foarte util oamenilor de ştiinţă, dar dacă devine stăpân şi te domină, e periculos. Când mintea se comportă ca un supus al conştienţei, este un supus blând; dar mintea în postura de stăpân al conştienţei este un stăpân foarte periculos. (Intuiţia – cunoaşterea de dincolo de logică)

În Occident, religia nu mai face parte din viață. În jurul vârstei de 42 de ani, fiecare occidental se confruntă cu probleme psihice. Apar mii de tipuri de nevroze și ulcere. Ulcerul este amprenta ambiției. Omul ambițios face ulcer la stomac. Ambiția mușcă, roade. Ambițiosul e foarte încordat, și când mintea e încordată, și stomacul e încordat și el, și atunci se roade. Dacă ai ulcer, asta arată că ești un om de succes. Dacă n-ai ulcer, ești un amărât, viața ta e un eșec, ești un ratat. Dacă ai primul atac de cord în preajma vârstei de 42 de ani, ești un om de mare succes. Trebuie sa fii cel puțin un ministru, un industriaș bogat, sau un actor renumit, altfel atacul de cord nu se explică. Atacul de cord este definiția succesului. Toți oamenii de succes suferă atacuri de cord. Organismul lor e încărcat cu elemente toxice: ambiții, dorințe, faimă. Au trăit atât de încordați, încât încordarea a devenit stilul lor de viață. La 42 de ani, se produce un salt. Omul începe să se gândească la religie, la lumea cealaltă. A mai rămas puțin timp. Când să mai ajungă la Dumnezeu, la nirvana, la iluminare? De aici, teoria reîncarnării: „Nu-ți fie frică! Te vei naște din nou, iar și iar, roata vieții se învârte întruna. Nu te teme, ai destul timp să evoluezi spiritual, să te purifici”. Când ai ambiții, ai nevoie de timp. Un om spiritual nu are nevoie de timp. El este eliberat și ajunge la iluminare aici și acum, căci religiozitatea nu depinde de trecut sau de viitor. (Maturitatea – responsabilitatea de a fi tu însuți)

Colectivitatea este o idee foarte periculoasă. În numele colectivității, individul, realul, a fost mereu sacrificat. Sunt împotriva ideii de colectivitate. Națiunea este doar un cuvânt, iar națiunile și-au sacrificat mereu indivizii în numele țării. Liniile pe care le-ați desenat pe hartă nu există pe pământ. Sunt doar parte din jocul tău. Iar lupta pentru aceste linii a avut drept urmare mulți morți, oameni reali, care au murit pentru linii imaginare. Iar voi îi faceți eroi naționali! Ideea de colectiv trebuie distrusă; altfel, într-un fel sau altul, sacrificarea individului va continua. Am sacrificat individul chiar și în numele religiei, în războaie religioase. Un mahomedan care moare într-un război religios știe că locul lui în paradis e asigurat. I-a spus preotul: „Dacă mori pentru Islam, paradisul, cu toate plăcerile pe care le-ai visat vreodată, e al tău. Iar persoana pe care ai omorât-o va ajunge și ea în paradis, deoarece a fost omorâtă de un mahomedan. E un privilegiu pentru el, deci nu trebuie să te simți vinovat că ai omorât un om”. Creștinii au avut cruciade și au omorât mii de oameni, au ars ființe umane de vii. Pentru ce? Pentru creștinism. La fel s-a întâmplat și încă se întâmplă pentru budism, hinduism, comunism, fascism… orice motiv e bun. E de-ajuns un cuvânt care înseamnă o mică colectivitate și individul poate fi sacrificat. Nu există niciun motiv pentru ca această colectivitate să existe măcar: indivizii sunt îndeajuns. Și dacă indivizii au libertate spirituală, atunci și colectivul va fi liber spiritual. (Libertatea – curajul de a fi tu însuți)

Fiecare om are propriul său centru, dar nu trăieşte în el – trăieşte în afara lui. Acest fapt duce la tensiune interioară, la frământare, la angoasă. Nu vă aflaţi unde ar trebui să fiţi; vă lipseşte echilibrul, iar dezechilibrul stă la baza tuturor tensiunilor mintale: dacă depăşeşte o anumită limită, înnebuneşti. Nebun este acela care şi-a ieşit cu totul din fire. Iluminatul este opusul unui nebun. El este centrat în el însuşi. Voi vă aflaţi undeva la mijloc, între cele două situaţii. Încă n-aţi ieşit total din voi înşivă, dar nici nu sunteţi în centrul vostru. Vă mişcaţi undeva la mijloc. Uneori, vă îndepărtaţi foarte mult și deveniţi temporar nebuni. În mânie, în sex, în toate direcţiile în care v-aţi dus prea departe de voi înşivă sunteţi temporar nebuni. În acele momente, nu-i nicio deosebire între voi şi un alienat mintal. Diferenţa constă numai în faptul că nebunia lui este definitivă, în timp ce a voastră este temporară și vă reveniţi. Când sunteţi furioşi, ajungeţi în starea de nebunie, care nu este permanentă. Calitativ, nu există nicio diferenţă, diferenţa este numai cantitativă. Alteori, când sunteţi relaxaţi, total în largul vostru, vă atingeţi şi centrul. Acelea sunt momente fericite. Se întâmplă şi ele. Atunci sunteţi ca un Buddha, ca un Krishna, dar numai pentru o clipă. Nu rămâneţi acolo. Căci, în momentul în care vă daţi seama că sunteţi fericiţi, deja ați plecat de acolo. Durează atât de puţin, încât până când aţi recunoscut fericirea, ea a şi trecut. Pendulăm permanent între aceste stări, dar această mişcare este periculoasă, pentru că nu vă puteţi crea o imagine proprie stabilă. Nu ştiţi cine sunteţi. Dacă oscilaţi permanent între nebunie şi propriul centru, nu puteţi avea o imagine clară despre voi înşivă. Veţi avea o imagine lichidă și nu veţi şti cine sunteţi. Din această cauză vă temeţi chiar şi când aşteptaţi momente de fericire, şi atunci vă fixaţi undeva, la mijloc. (Cartea secretelor)

Greşelile trebuie acceptate, nu-i nimic în neregulă cu ele. Toată lumea face greşeli şi toată lumea trebuie să le facă. Nu cere perfecţiune. Greşelile sunt bune, ele te fac să fii uman. Altfel, vei fi ori ne-uman, ori supra-uman, şi niciuna dintre aceste variante nu este benefică. A fi uman e frumos, dar pentru a rămâne uman trebuie să greşeşti. Nu-i nimic în neregulă cu greşelile! Dar tu știi că nu trebuie să comiţi greşeli. Atunci te torturezi, te simţi vinovat şi te condamni. Nu-i nevoie, toţi greşim. Doar ţine minte un lucru: nu face aceeaşi greşeală! Fă doar greşeli noi. Satură-te de cele vechi şi găseşti moduri de a face alte greşeli. Cu cât faci mai multe greșeli, cu atât mai multă experiență capeți. Cu cât capeți mai multă experiență, cu atât mai puține greșeli vei face. (ABC-ul iluminării)

Existenţa este pregătită să-ţi ofere paradisul aici şi acum, dar tu tot amâni, mereu, până mori. Dacă nu ai compasiune pentru propriul corp, nu poţi să ai compasiune nici pentru un alt corp. Corpul este un organism viu care nu ţi-a făcut niciun rău. Ţi-a stat tot timpul la dispoziţie de când ai fost conceput şi-ţi va sta până la moarte. Va face tot ce vrei tu să facă pentru tine, chiar şi imposibilul, şi nu se va arăta nesupus. E de neconceput să creezi un mecanism atât de ascultător şi de înţelept. Dacă vei deveni conştient de toate funcţiile organismului tău, vei fi surprins. Nu te-ai gândit niciodată ce face corpul tău. E atât de miraculos, atât de misterios. Dar nu te-ai interesat niciodată de el. Nu te ai deranjat niciodată să faci cunoştinţă cu propriul corp. Corpul este cel mai mare mister al existenţei tale. Acest mister trebuie iubit, funcţionarea lui trebuie să fie pătrunsă în intimitate. (Echilibrul corp – minte)

Plăcerea depinde de ceilalți. Dacă iubești o femeie și asta e plăcerea ta, acea femeie devine stăpâna ta. Dacă iubești un bărbat, dacă asta e plăcerea ta și ești nefericită, disperată, tristă fără el, ai devenit sclavă, nu mai ești liberă, ești la închisoare. Daca ești în căutare de bani și putere, vei fi dependent de ele. Omul care acumulează bani, a cărui plăcere este să aibă din ce în ce mai mulți, va deveni din ce în ce mai nefericit, deoarece, cu cât are mai mulți bani, cu atât va vrea și mai mulți, și cu cât va avea mai mulți, cu atât mai tare se va teme c-o să-i piardă. E o sabie cu două tăișuri. Pot fi furați, banca poate da faliment, situația politică din țară se poate schimba. Există o mie și unu de lucruri de care depind banii tăi. Banii nu te fac stăpân, ci sclav. Plăcerea e ceva periferic, ea depinde de împrejurări exterioare ție. E numai o excitație. Dacă mâncarea e plăcere, ce-ți place la ea, de fapt? Doar gustul, preț de câteva clipe. Când trece peste papilele gustative, ai o senzație pe care o interpretezi ca plăcere. Azi s-ar putea să fie plăcere, dar mâine s-ar putea să nu mai fie. Dacă mănânci zi de zi aceeași mâncare, papilele gustative devin insensibile la ea și nu-ți va mai plăcea. (Bucuria – fericirea care vine din interior)

Dacă cineva vrea să devină lider, trebuie să facă mai întâi un lucru: să-ți distrugă cumva inteligența. Să te clatine din rădăcini, să te facă să-ți fie frică, să nu mai ai încredere în tine. Asta e o condiție indispensabilă. Dacă ești inteligent, îți rezolvi singur problemele. De fapt, orice probleme apar în viața, tu ai mai multă inteligență decât ele. Inteligența e un dar al naturii. Dar există oameni ambițioși, care vor să guverneze, să domine. Există nebuni ambițioși care creează frică din tine. Frica e ca rugina, distruge inteligența. Dacă vrei sa distrugi inteligența cuiva, fă-l să-i fie frică. Creează iadul și fă-i pe oameni să se teamă. Când oamenii se tem de iad, se duc și se prosternează în fața preotului. Îl ascultă pe preot. Dacă nu-l ascultă, îi așteaptă focul gheenei. E firesc să le fie frică. Ei trebuie să se apere, și pentru asta au nevoie de preot. Preotul devine indispensabil. Trebuie mai întâi creată teama, și apoi lăcomia. Inteligența nu e lacomă. O să te miri să afli că un om inteligent nu e niciodată lacom. Lăcomia este caracteristică oamenilor mărginiți. Aduni acum provizii pentru ziua de mâine pentru că nu ai încredere că mâine ai să mai fii în stare. Devii avar, lacom, pentru că nu știi dacă mâine inteligența ta o să facă față vieții sau nu. N-ai încredere în inteligența ta, așa că aduni în prostie. Un om inteligent nu se teme, el nu e lacom. (Inteligența – reacționează creativ la prezent)

Când misionarii creștini au ajuns în Africa, s-au trezit în mare dificultate. Trebuiau să traducă Biblia, iar în Biblie, Dumnezeu e descris ca fiind alb, iar Diavolul, negru. Așa că a apărut o problemă: cum să le spui negrilor că Diavolul e negru și Dumnezeu e alb? Ei îl puteau concepe pe Dumnezeu numai ca fiind negru și pe Diavol, alb. Era firesc, ei și-l imaginaseră întotdeauna pe Dumnezeul lor ca fiind negru, iar Diavolul lor fusese întotdeauna alb. S-ar putea să nu știți cum au rezolvat problema misionarii creștini. Ei bine, în traducerile africane ale Bibliei, Dumnezeu e zugrăvit ca fiind negru, iar diavolul, alb. Altfel n-ar fi existat comunicare, confluență. Noi concepem lucrurile cu mintea; mintea noastră interpretează întruna. Dacă omul ar dispărea, în lume n-ar mai exista bine și rău, nimic n-ar mai fi moral sau imoral. Toate judecățile noastre se datorează concepțiilor. Crezi în Dumnezeu. Apoi afacerea ta dă faliment și brusc apare necredința. Crezi în Dumnezeu, îți moare cineva drag și nu mai crezi. Credința ta în Dumnezeu este distrusă doar prin moartea cuiva drag? Înseamnă că n-a valorat mult. Spre deosebire de credință, încrederea nu poate fi niciodată distrusă. Odată ce există, nimic n-o poate distruge. Așa că, ține minte, între încredere și credință e o mare diferență. Încrederea este personală; credința este socială. Încrederea ți-o dezvolți singur; credința îți este impusă. Renunță la credințe. Sigur, va apărea teama, pentru că apare îndoiala. Credința forțează îndoiala să se ascundă undeva, o reprimă. Nu-ți face griji în privința asta. Lasă îndoiala să vină. Fiecare trebuie să treacă printr-o noapte întunecoasă înainte de a ieși la lumina soarelui. Dar când, după lunga călătorie prin noaptea neagră apare dimineața, știi că a meritat. Încrederea nu poate fi cultivată și nu încerca s-o cultivi. Asta a făcut omenirea. Încrederea cultivată devine credință. Descoperă încrederea în interiorul tău, n-o cultiva. Pătrunde mai adânc în ființa ta și descoper-o. (Curajul – plăcerea de a trăi periculos)

Sursa

Public acest articol ca pe un mare semn de intrebare ridicat in atentia oricarei persoane care a identificat in starile, temperamentul, gandirea si comportamentul sau ori al cuiva apropiat, manifestari ce pot fi asociate cu aceasta grava maladie, noua „maladie” ce ne este indusa, cu sau fara intentie, de catre „magnifica” societate moderna. Este asemenea unui cancer, cu mult mai insidios si mai eficace decat toate formele de cancer cunoscute pana in prezent.

Dar iata ce ne spun specialistii:

Depresia este una dintre cele mai răspândite boli ale mileniului trei, iar Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 350 de milioane de oameni de toate vârstele sunt afectați, iar 15% dintre noi suferim de depresie la un anumit moment pe parcursul vieții. De asemenea, depresia a fost declarată a treia cauză de dizabilitate la nivel global în 2014, iar până în 2020, specialiștii consideră că va deveni principala cauză.

Psihologii semnalează că depresia poate duce la suicid, iar un procent însemnat dintre cei un million de sinucigași, suferă de depresie. Totodată, specialiștii spun că boala se manifestă la nivelul corpului, a stării de spirit și la nivel de gânduri și nu reprezintă doar o tristețe de moment prin care fiecare trecem. “Nu este doar o tristețe de moment, ea poate lua forme de la cele mascate, ușoare, cu perturbări afective de sezon, până la tulburări bipolare sau maniaco-depresive, culminând cu suicidul. Ea se produce la nivel de creier, prin funcționarea anormală a componentelor creierului, care modulează starea de spirit, comportamentul și gândurile”, declară psihologul- psihoterapeut Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life.

Cum apare depresia și cum se manifestă ea?

Specialistul afirmă că la fiecare gând, emoție, chimia creierului secretă neurotransmițătorul corespondent, iar în cazul depresiei, dopamina și serotonina sunt deficitare. “Depresivul se simte fără forță, în nesiguranță, este neliniștit, are mișcări lente sau agitate, faciesul este plângăcios, îngrijorat, mimică rigidă, riduri de expresie pronunțate.

Depresivul trăiește sentimente de neputință, tristețe, descurajare, abandon, singurătate, culpabilitate. Uneori nu mai are niciun sentiment, este gol. Este sensibil la variațiile meteo, are apăsări de cap, dureri de stomac, tulburări digestive. Gândurile care apar în depresie sunt negative referitoare la aspectul fizic, la viitor. Își urăște chipul, se simte fără valoare, îi este teamă de sărăcie, trăiește insuficiența, se simte păcătos. Are teamă de eșec, se sustrage de la responsabilități și evită noul, viața reală”, spune psihologul Verdi.

Care sunt factorii declașantori ai depresiei?

Un alt aspect foarte puțin cunoscut de public larg, pe care-l sublinază psihologul, este că depresia poate fi transferată genetic sau dobândită, iar cauzele depresiei sunt foarte variate. “În spatele unei depresii se pot ascunde multe suferințe, traume, insecurități. Viața trăită în nesiguranță induce stări depresive. Şomajul pe termen lung, lipsa de ocupație, lipsa unei relații de cuplu armonioase, violențele, abuzurile, pierderea unui părinte în copilărie, evenimentele stresante ce depășesc 6 luni, apartenența la grupurile marginale, bolile grave, șocurile emoționale, catastrofele, pericolele, sunt factori declanșatori ai depresiei. Apare mai frecvent la femei, dar este activă și la bărbați. Bolile tiroidei, prin creșterea cortizolului, folosirea unor medicamente (antihipertensive, hormonale, contraceptive, energizante, antiinflamatoare, neuroleptice, citostatice etc), produc depresia”, explică psihoterapeutul.

Psiholog: „Prognoza medicală ne spune că în următoarele decenii, mai mult de 45% dintre noi vom suferi de depresie”

Psihologul Maria Verdi spune că, în epoca modernă, depresia nu ține cont de categorie socială sau de vârstă. “Spre exemplu, rata bolilor psihice a crescut cu peste 400%, în ultimii 30 de ani doar la noi în țară, rata sinuciderilor a crescut cu 450%, peste 3 milioane de români sunt dependenți de alcool, numărul dependenților de droguri și jocuri de noroc crește alarmant, violurile, crimele sunt fenomene la fel de actuale. Tot acest tablou reprezintă un adevărat focar de nefericire umană ce ascunde în culise o mare criză existențială prezentă în toate categoriile sociale, la toate categoriile de vârstă”.

Paradoxal, în vremurile în care există din ce în ce mai multe posibilități de comunicare, rețele online cu ajutorul cărora ne facem mii de prieteni, chiar în aceste vremuri, în viața reală, oamenii se simt din ce în ce mai singuri, construiesc relații armonioase din ce în ce mai greu, devin din ce în ce mai suspicioși, iar timpul alocat propriei ființe, familiei, prietenilor, relaxării este din ce în ce mai redus, explică psihologul.

Cei mai sensibili și mai predispuși la fenomenul depresiei, spune psihologul, sunt femeile și copiii. “Rata divorțurilor este în creștere, tot mai mulți copii sunt crescuți de un singur părinte ori sunt abandonați, dați spre adopție. Depresia post-partum este trăită de 20 până la 30% de către femeile care nasc, aici incluzând și femeile care au întreruperi de sarcină. Există un mare număr de copii care suferă de depresie de la vârsta preșcolară-școlară. Întâlnim tot mai multe femei singure, iar multe dintre cele care sunt parte în cuplu, trăiesc singurătatea în doi, sunt diagnosticate cu depresie. Manifestarea dependenței de alcool, de droguri, de jocuri de noroc, practicarea prostituției, promiscuitatea sexuală, în realitate, sunt echivalente depresive.
Prognoza medicală ne spune că în următoarele decenii, mai mult de 45% dintre noi,vom suferi de depresie”, declară psihoterapeutul Maria Verdi.

Cum poate preveni psihologul această afecțiune?

Din punct de vedere al psihoterapiei, depresia este rezultatul unui scenariu de viață fără iubire, este de părere specialistul, iar clientul prezintă injoncțiunile de tipul “eu nu sunt ok”. Mai mult decât atât, psihoterapeutul Verdi spune că acesta suferă mult și agresivitatea blocată este orientată către sine. Pierzând obiectul iubirii, el devine masochist, își face rău alegând să sufere. “Este pasiv, se consideră victimă. Este trist, disperat, fricos. Se simte singur. Găsim în viața lui nevoi relaționale nesatisfăcute: nevoia de securitate, de reciprocitate, de acceptare, de autodefinire, de impact, de exprimare, de iubire. Este evitant și înțepenit, undeva, în trecut. Se manifestă ca un copil blocat sau prea supus sau ca un părinte critic exacerbat”, declară Maria Verdi.

Prin psihoterapie se vindecă traumele generatoare de insecuritate, se crește stima de sine, se stabilesc planuri de activitate, se învață tehnici de gestionare emoțională și a stresului, se învață comportamente noi și pozitive. “Prin psihoterapie, noi dorim să îi invațăm să experimenteze independența. În spatele unei depresii, există o dependență relațională, tocmai datorită nevoii de iubire nesatisfăcută, de cele mai multe ori, din copilărie. Terapia este adaptată fiecărui client. Fiecare este unic și durata depinde de ritmul clientului. În urma terapiei, clientul învață să se iubească, să fie sincer cu nevoile sale și blând cu el însăși, învață să comunice fără măști, interacționează social mult mai ușor, învață să-și gestioneze emoțiile, să ia decizii, să găsească soluții, își descoperă abilitățile, devine creativ, descoperă că viața este minunată și ea poate fi trăită fără depresie”, conchide psihologul psihoterapeut.

Ramane insa URIASA intrebare: Sa fie oare, psihoterapia, ultima si singura cale??!!